O cantitate mică de litiu, dizolvată în apă, ar putea reduce probabilitatea înfăptuirii actului sinucigaş, susţine o echipă de experţi de la Universitatea Medicală din Viena. Cercetătorii austrieci au ajuns la această concluzie după ce au comparat nivelurile acestei substanţe din apa de băut cu statisticile privind rata sinuciderilor în diferite regiuni ale ţării. Studiul, care a cuprins 99 de zone din Austria, a scos la iveală o relaţie
strânsă între cei doi factori statistici. Mai mult, corelaţia dintre cantitatea de litiu şi rata sinuciderilor este foarte mare chiar şi ţinând cont de factori cum ar fi venitul pe cap de locuitor în diferite regiuni. Diferenţele de nivel de trai pot afecta, în mod evident, calitatea apei potabile şi prin urmare şi 'iubirea de viaţă' a rezidenţilor, precum şi accesul la serviciile medicale.Nestor Kapusta, liderul echipei de cercetători, este încrezător în rezultatele studiului. Cercetătorul arată că în zonele cu apa săracă în litiu s-au comis în medie 16 sinucideri la 100.000 de locuitori, în timp ce în zonele bogate în litiu doar 11, raportat la acelaşi număr de rezidenţi. Într-o declaraţie publică, echipa de experţi austrieci susţine că la concluzii similare au ajuns în 2009 şi cercetători japonezi, însă rezultatele muncii lor au fost supuse criticilor din cauza unor deficienţe metodologice.
Cu toate acestea, Nestor Kapusta avertizează împotriva utilizării excesive a litiului, subliniind necesitatea continuării studiilor privind posibilele efecte secundare ale consumului acestuia asupra organismului uman. Preparatele pe bază de litiu au fost utilizate timp de mai multe decenii pentru a trata tulburări psihice, inclusiv depresia, iar doza de litiu conţinută în acestea este, în medie, de 100 de ori mai mare decât cantitatea conţinută în mod obişnuit în apa de băut. Preparatele din litiu sunt folosite de regulă pentru tratarea stărilor maniacale şi psihozelor maniaco-depresive. Potrivit unor date, litiul poate fi utilizat cu succes şi în cazul pacienţilor cu epilepsie. Preparatul este utilizat pe scară largă şi în tratamentul alcoolismului cronic.
Oamenii de ştiinţă subliniază că substanţa în sine nu este capabilă să protejeze 100% de sinucidere.
