Frica iraţională de şerpi sau de păianjeni este un comportament preluat de copil de la părinţi, conform unui studiu care dezminte ipoteza că aceste fobii sunt legate de procesul de evoluţie şi de instinctul de supravieţuire. Studiul a fost publicat în ultimul număr al revistei Current Directions in Psychological Science. Autorii studiului, psihologi de la Rutgers University din Newark, susţin că frica în acest caz este un comportament dobândit de copil prin
socializare, din primii ani de viaţă. Frica de şerpi, spre exemplu, este una dintre cele mai comune, şi în cazul Marii Britanii, iraţionale fobii. Se pare că aproximativ jumătate din populaţia Marii Britanii suferă de o formă mai mult sau mai puţin accentuată a acestei fobii, deşi cei mai mulţi britanici nu au intrat niciodată în contact cu un şarpe.Acest studiu este bazat pe un experiment simplu. Nişte copii de de şapte luni au fost puşi să urmărească două clipuri, pe două ecrane alăturate, unul cu un şarpe şi altul cu un animal inofensiv. În acelaşi timp, copii au fost puşi să asculte şi înregistrări ale unor voci umane înspăimântate sau bucuroase. Cercetătorii au observat că micuţii şi-au petrecut mai mult timp uitându-se la şarpe atunci când au auzit vocile înspăimântate, fără însă să dea vreun semn că le-ar fi teamă la rândul lor.
Alte studii au demonstrat că oamenii pot fi învăţaţi să se teamă de absolut orice. Un studiu suedez a fost bazat pe un experiment prin care unor voluntari li se prezentau imagini cu şerpi şi păianjeni dar şi cu inofensive flori şi ciuperci, în timp ce li se administra şi un mic dar neplăcut şoc electric. Deloc suprinzător, voluntarii au ajuns în scurt timp să asocieze toate imaginile cu senzaţia de teamă.
Aceste concluzii contrazic ipoteza conform căreia frica de şerpi şi de păianjeni este înnăscută, provenind din perioada în care primii oameni trăiau în Africa, împărţind mediul cu numeroase specii de reptile şi artropode periculoase
