Donarea de organe este o problemă în toată lumea, reflectată în listele lungi de aşteptare, care la nivelul Europei cuprind aproximativ 67.064 de persoane cu vârste între 25 şi 60 de ani, 52.000 fiind în aşteptare pentru un transplant de rinichi, 7.000 pentru transplant hepatic şi 3.600 pentru inimă, a subliniat prof. dr. Guildo Persijn din Olanda în cadrul Simpozionului Danubian de Transplant care s-a desfăşurat în acest sfârşit de săptămână la Viena.
Simpozionul de la Viena este singura manifestare ştiinţifică medicală românească de această anvergură organizată în străinătate, ajunsă deja la ediţia a VII-a.Cel puţin 12 pacienţi pe zi din cei aflaţi pe listele de aşteptare mor pentru că nu au donator, a subliniat Guildo Persijn, el făcând referire şi la programul 'Old to old' dezvoltat în Europa care are în vedere şi transplantul pentru persoanele cu vârstă de peste 65 de ani de la donatori de organe vârstnici. În condiţiile în care speranţa de viaţă a crescut, dezvoltarea unui astfel de program este necesară, a accentuat Guildo Persijn. Cei mai mulţi donatori sunt din Spania şi Portugalia, ţări cu o medie de 35 de donatori la un milion de locuitori, comparativ cu ţările din vestul Europei care au 14-15 donatori la un milion de locuitori. Astfel, prof.dr Guildo Persijn a subliniat necesitatea existenţei unei culturi în domeniul transplantului.
Una din principalele concluzii ale simpozionului este şi nevoia unei strategii comune pentru activitatea donării de organe în vederea transplantului şi de perfecţionarea metodelor de tratament pentru reducerea riscului respingerii grefelor, precum şi de organizare a unor cursuri regionale europene pentru tinerii medici şi formatorii de opinie, pentru a avea echipe cât mai eficiente în ceea ce priveşte transplantul de organe.
În România, pe listele de aşteptare se află peste 2.000 de pacienţi pentru rinichi, peste 300 pentru ficat, 60-70 pentru inimă şi aproximativ 20-30 pentru plămâni şi inimă, transplant care nu se face însă în România, a subliniat dr. Victor Zota, coordonatorul de transplant. Acesta a explicat că transplantul cord-pulmon este unul complicat şi presupune nu numai compatibilitate imunologică, ci şi fizică. Însă în ultimii ani şi în Europa s-a constatat o stagnare a activităţii de transplant, a reliefat dr. Zota.
Pe de altă parte, în România în 2010 s-au înregistrat un număr mare de transplanturi, existând un număr de 50 de spitale în ţară, municipale şi judeţene care s-ar putea implica în activitatea de transplant dar, efectiv, lucrează numai 4-5 secţii de anestezie terapie intensivă din cele 11 spitale implicate. Dr. Zota s-a referit şi la recentele măsuri luate de Comisia Europeană care susţine acordarea de şanse egale tuturor celor aflaţi pe liste. Între măsurile care trebuie avute în vedere se află necesitatea promovării coordonatorului de transplant, instituţionalizarea acestei profesii. Rolul acestui coordonator nu este foarte simplu. El trebuie să discute cu familia şi să obţină un consimţământ verbal şi unul scris, a evidenţiat dr. Zota. El a adăugat că relaţia cu familia este foarte important, iar până acum a existat doar un procent de 25% refuz din partea celor cu care s-a discutat, ceea ce este un lucru bun. Din păcate, nu întotdeauna chiar medicii înţeleg ceea ce este transplantul, a subliniat dr. Zota.
Privitor la acordul prezumat, acesta este stopat mai degrabă pentru că nu s-a înţeles exact despre ce este vorba, a menţionat dr. Zota. În prezent, România are consimţământul informal scris şi verbal care este destul de dificil, ceea ce face să existe şi puţini coordonatori de transplant. O altă problemă supusă atenţiei de dr. Zota a fost corelarea datelor între CNAS şi Agenţia Naţională de Transplant, aspect care lipseşte deoarece CNAS refuză acest lucru. Prof. dr. Mihai Lucan de la Institutul de Urologie şi Transplant Renal din Cluj Napoca, unul dintre organizatorii simpozionului, a reliefat importanţa acestei întâlniri având ca obiectiv diseminarea ideii de transplant şi necesitatea colaborării în acest domeniu. 'Transplantul de organe care se zbate între magnific şi derizoriu şi care salvează zeci de oameni de la moarte s-a dezvoltat şi în România', a reliefat prof. Mihai Lucan, adăugând că simpozionul organizat anual de Institutul de la Cluj şi Tarus Media îşi propune să găsească căi pentru a promova în ţara noastră şi nu numai activitatea de transplant.
Efortul de a creşte rata de donare de la donator aflat în moarte cerebrală nu a fost eficient, rata acestui tip de donare crescând de la 3,5% la doar 4%, a opinat prof. dr. Lucan, pledând pentru dezvoltarea culturii donării de organe. El consideră că nu toate spitalele regionale trebuie să devină centre de transplant, ci numai spitalele cu peste 150 de paturi, care dispun de toate sistemele integrate.
Prof. dr. Irinel Popescu, preşedintele Romtransplant, a accentuat că este dovedit că transplantul ca metodă terapeutică salvează vieţi. 'Autosuficienţa - asigurarea necesităţilor de organe este foarte importantă, asta înseamnă să rezolvi pe plan naţional problemele', a arătat prof. Irinel Popescu. Acesta a făcut referire şi la interesul industriei în domeniu, în asigurarea tratamentului imunosupresiv. 'Tratamentul imunosupresor nu mai seamănă cu cel de acum câţiva ani, se ia o dată pe zi, ceea ce asigură complianţă la tratament, cu efecte toxice mult mai mici. De imunosupresie depinde succesul metodei', a spus prof. Irinel Popescu. El s-a referit şi la colaborarea dintre specialiştii români şi cei austrieci, aceştia din urmă venind să opereze în România. /Agerpres/
