Cercetători francezi au identificat o genă datorită căreia nou-născutul trece brusc din mediul lichid din pântecul mamei la aer, permiţându-i să respire pentru a supravieţui. Rezultatul cercetărilor, publicat într-o revistă americană de specialitate, The Journal of Neuroscience, deschide perspective pentru o mai bună înţelegere a tulburărilor de respiraţie la om, de la apneea în somn la moartea subită a nou-născutului, principala cauză a mortalităţii la bebeluşi în
ţările occidentale, potrivit Centrului naţional francez pentru cercetări ştiinţifice.Întrebarea care se punea era cum se pregătesc mamiferele în uter pentru modificarea radicală a respiraţiei în momentul naşterii, când trec de la viaţa intrauterină acvatică la respiraţia autonomă aeriană. La această întrebare răspund cercetătorii, care au identificat la şoarece o genă indispensabilă respiraţiei şi, prin urmare, supravieţuirii imediat după naştere.
La mamifere, fetusul se dezvoltă într-un mediu lichid, în care cordonul ombilical este sursă de oxigen, iar funcţiile pulmonare sunt practic absente. Se ştie deja că mai multe circuite de neuroni intervin în respiraţia neonatală la mamifere. Într-o zonă a creierului posterior, grupul parafacial respirator cuprinde neuroni care imprimă un ritm (asemeni unui pacemaker) ce se află la originea mişcărilor respiratorii automate. ªoriceii nou-născuţi la care gena Tshz3 (care comandă producerea proteinei TSHZ3) nu funcţionează nu pot respira şi mor la naştere. La aceşti şoareci, neuronii grupului parafacial respirator nu au activitatea ritmică ce-i caracterizează.
Astfel, „o singură genă”, gena Tshz3, poate controla, la nivelul neuronilor, dezvoltarea componentelor circuitului indispensabil al „asimilării” respiraţiei la naştere, încheie cercetătorii. /Agerpres/
