Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de familie si Societatea Naţională de Medicina Familiei constată cu surprindere acuzaţii nefondate si injurii la adresa activităţii desfăsurate de cabinetele de medicină de familie atat din partea presei, cât si din partea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Aceste interpretări tendenţioase si utilizarea fragmentată a unor acte normative, duc la acuzaţii menite să producă disensiuni în relaţia medic-pacient si
disfuncţionalităţi în furnizarea de servicii medicale, într-un domeniu de interes social major. Faţă de informaţiile eronate si trunchiate aduse la cunostinţa cetăţenilor cu privire la asa zisele încasări „ilegale” de taxe de către medicii de familie, dorim să clarificăm o serie de aspecte, numai prin raportare la cadrul legal în vigoare.Începând din luna martie a anului 2010, conform Ordinului comun al ministrului sănătăţii si al presedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 44/53/2010, toate serviciile medicale (cu exceptia urgenţelor, a bolilor acute si subacute) vor fi acordate în baza unor programări, inclusiv cele finalizate cu bilete de trimitere către alte specialităţi sau examinări paraclinice (laborator, radiologie, ecografie,etc.). În conformitate cu noul Contract-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, cu începere din aprilie 2010 Casa de asigurări recunoaste un număr de 20 de consultaţii în medie pe zi, adică maximum 420 de consultaţii pentru o lună cu 21 de zile lucrătoare, inclusiv pentru consultaţiile finalizate cu bilete de trimitere către alte specialităţi sau examinări paraclinice.
În conformitate cu art. 15 lit. f) din H.G. nr 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru, orice furnizor în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate, inclusiv cabinetele de medicină de familie, are dreptul să încaseze contravaloarea serviciilor medicale la cerere, inclusiv pentru situaţiile programabile, dacă asiguratul solicită efectuarea serviciilor respective înaintea datei programate. Totodată, furnizorul are dreptul de a încasa contravaloarea serviciilor medicale care nu se decontează de casele de asigurări de sănătate din Fond, conform prevederilor legale în vigoare. Astfel, trebuie avut în vedere că art. 237 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum si art. 17 alin. 1 lit. m) din Contractul-cadru stabilesc în mod expres posibilitatea asiguraţilor de a solicita servicii medicale, fără a fi decontate din Fondul de asigurări sociale de sănătate. Or, un serviciu medical poate fi chiar si o consultaţie la cerere.
Asadar, în considerarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, pe deplin aplicabile la acest moment, pe de o parte, pacienţii care solicită orice servicii medicale trebuie programaţi, în limita numărului de servicii recunoscute de casa de asigurări, data programării depinzând de numărul de servicii medicale solicitate. Pe de altă parte, pacienţii care solicită furnizarea acestor servicii medicale înaintea datei programate sau fără programare, trebuie să achite contravaloarea acestor servicii medicale, iar furnizorul de servicii medicale are dreptul de a o încasa. Aceasta este singura concluzie care se impune, orice altă interpretare contrară fiind abuzivă si de natură să afecteze dreptul medicului de familie de a obţine contravaloarea unora dintre serviciile prestate si care nu sunt suportate din Fondul de asigurări sociale de sănătate. Dorim să subliniem faptul că în cazul în care pacientul solicită si achită furnizarea serviciului înaintea datei programate, în nici un caz nu se poate presupune că este afectat dreptul pacientului de a beneficia de celelalte drepturi ce derivă din drepturile de asigurat ale pacientului: reţetă compensată, bilete de trimitere către alte specialităţi, internare sau examinări paraclinice. Nu mai puţin însă, calitatea de asigurat a pacientului îi dă dreptul să beneficieze de toate activităţile de suport.
Regretăm că în ultima perioadă de timp, instituţiile si persoanele competente au transmis răspunsuri repetat neclare de natură să inducă populaţiei ideea că este ilegală încasarea unei taxe pe consultaţie (cu chitanţă), în afara pachetului de servicii contractat cu casele de asigurari. După cum am arătat anterior, o astfel de percepere de taxe aferente unor servicii medicale si mai ales a unor servicii medicale la cerere este perfect legală si, mai mult, face obiectul reglementării din cuprinsul Contractului-cadru pe anul 2010.
Regretăm lipsa de deschidere a CNAS, în situaţia în care SNMF si FNPMF au solicitat repetat o întâlnire în vederea clarificării unor aspecte rămase incerte si emiterii unui protocol de aplicare a Normelor si Contractului-cadru pe anul 2010. Dar, mai ales, regretăm repetarea acelorasi practici de manipulare a opiniei publice împotriva medicilor, vechi de zeci de ani, prin informaţii trunchiate sau deformate, pentru a arunca pe umerii medicilor gravele disfunctionalităţi ale sistemului medical.
