Viitorul este al celor care se trezesc târziu?
La oameni, alternanţa somn-veghe este reglată de două mecanisme. Primul, numit ritm circadian, funcţionează asemeni unui ceas intern cu o durată de 24 de ore: el măreşte semnalele de veghe în timpul zilei şi le micşorează la începutul nopţii. Al doilea proces, numit homeostatic, se comportă ca o clepsidră. Presiunea somnului care se poate măsura prin densitatea undelor lente la electroencefalogramă creşte odată cu timpul petrecut în stare de veghe şi descreşte în timpul somnului. Pe durata zilei, opoziţia dintre cele două mecanisme, circadian şi homeostatic, permite menţinerea nivelului de veghe şi de atenţie.
Ca să înţelegem mai bine bazele cerebrale ale acestei duble reglări şi interacţiunile sale, Christina Schmidt (doctorand la Centrul de cercetări al Universităţii din Liege) şi colegii săi au făcut studii pe subiecţi foarte diferiţi în privinţa ritmului veghe-somn. La studiu au participat 16 persoane care se trezesc devreme şi 15 care se culcă târziu, tinere şi fără probleme de sănătate. În medie, cele două grupe aveau un decalaj de patru ore între ele. Lăsându-le în ritmul lor spontan, cercetătorii le-au supus la teste simple pentru a le măsura gradul de atenţie, după o oră şi jumătate şi după zece ore şi jumătate de veghe. Paralel, activitatea lor cerebrală a fost înregistrată prin imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională.
„Credeam că subiecţii 'dimineţii' vor fi mai performanţi dimineaţa şi invers. În realitate, după o oră şi 30 de minute de veghe, nu există nicio diferenţă între cei care se trezesc devreme şi cei care se culcă târziu. În schimb, la sfârşitul zilei, cei care se trezesc târziu sunt mai puţin obosiţi şi şi-au îmbunătăţit capacităţile de atenţie”, explică profesorul universitar Philippe Peigneux, din Belgia, unul dintre coautorii studiului.
La o rezonanţă magnetică funcţională această creştere a atenţiei la cei care se culcă târziu se traduce printr-o creştere a activităţii în regiunile nucleului suprachiasmatic şi ale locus coeruleus, două structuri puternic implicate în semnalul circadian care susţine starea de veghe şi reglează nivelul atenţiei. ªi invers, aceste două regiuni cerebrale sunt inhibate la persoanele care se trezesc devreme, care acumulează mai repede presiunea somnului.
Concluzia cercetătorilor: „Subiecţii dimineţii suferă mai mult decât cei ai serii din cauza impactului presiunii somnului, acumulată în timpul
zilei, presiune care împiedică exprimarea optimă a semnalului de alertă de către aceste regiuni ale nucleului suprachiasmatic şi ale locus coeruleus”.