Solicitările Sanitas, prezentate într-un Protocol, la mitingul din 19 mai 2005, aveau o formulare mult prea generală în ceea ce priveşte modul de acordare a tichetelor de masă şi monitorizarea unităţilor sanitare care nu au fondurile necesare pentru că nu îşi realizează indicatorii de finanţare de la CNAS sau pentru că au datorii foarte mari, acumulate din 2003-2004. Acesta a fost singurul motiv pentru care conducerea Ministerului Sănătăţii nu a putut accepta această formulă de protocol.
Ministerul Sănătăţii a facut o primă contrapropunere a acestui protocol, ce constă în încheierea unor acte adiţionale în unităţile sanitare care nu pot plăti aceste drepturi, pentru a se stabili precis spitalele care au posibilitatea de a acorda tichete de masă şi care nu. Prin aceste acte adiţionale propuse de MS se puteau negocia drepturile solicitate de Sanitas, de la caz la caz, in funcţie de resursele financiare ale fiecărui spital cu probleme. Federaţia Sanitas a respins această propunere deoarece a considerat că prin acea formulă directorii spitalelor aveau libertatea de a nu acorda drepturile salariale, invocând lipsa resurselor. Liderii sindicaliştilor solicitau o formulare care să precizeze doar posibilitatea încheierii unor acte adiţionale, care să impună directorilor de spitale căutarea de soluţii finaciare pentru acordarea acestor drepturi.
Ministerul Sănătăţii a avansat o altă variantă care preciza, potrivit solicitărilor sindicaliştilor, acordarea celor 20 de tichete de masă lunar, în toate unităţile sanitare, însă, doar după rectificarea bugetară. Sanitas a ignorat şi această a doua propunere.
Ultima variantă avansată de Ministerul Sănătăţii a propus instituirea unei monitorizări stricte a acelor spitale care nu îşi îndeplinesc indicatorii de finanţare de la CNAS şi a celor care au datorii mari, precum şi încheierea de acte adiţionale privind drepturile salariale. Prin controlul exercitat de MS asupra directorilor de spitale s-a urmărit ca acordarea tichetelor de masă şi a celorlalte drepturi salariale să nu rămână la discreţia directorilor, ci să fie o măsură obligatorie, dacă respectivele unităţi au posibilităţile financiare. ªi această propunere a MS a fost ignorată de Sanitas. În nici un caz Sanitas nu poate acuza Ministerul Sănătăţii de faptul că nu a fost deschis negocierilor, deoarece de la primul miting, din data de 19 mai 2005, liderii acestui sindicat au avut alte câteva întâlniri, cu ministrul Sănătăţii, prof. dr. Mircea Cinteză şi cu secretarul de stat Ervin Szeckely, tocmai în vederea găsirii unor soluţii pentru rezolvarea solicitărilor angajaţilor din sistemul sanitar.
Reamintim că toate aceste drepturi salariale au fost acordate la finalul anului trecut, prin ordonanţe de urgenţă, dar fără a fi prevăzute în bugetul pe 2005 resursele financiare. Legea 125/ 2005 prevede prin articolul 2 din Capitolul Dispoziţii Generale că plata noilor drepturi salariale se face cu încadrarea în posibilităţile financiare ale fiecărui angajator. (Biroul de presă al MS)
