Cercetările grupului s-au bazat pe faptul că oasele în cazul în care nu sunt folosite se atrofiază. ”Astronauţii pierd lunar 2 la sută din masa lor osoasă. Un om obişnuit, după vârsta de 35 de ani, pierde pe deceniu tot 2 la sută din masa sa osoasă. Este un fapt cunoscut în cercurile ştiinţifice că oasele supuse mişcărilor mai dese au o masă mai mare. Specialiştii americani au descoperit în timpul cercetărilor lor că pentru stimularea creşterii masei osoase este suficientă şi o vibraţie abia sesizabilă. Potrivit teoriei lor, explicaţia acestui lucru este că celulele sterm din măduva oaselor sesizează această mişcare şi, pentru a suporta bine vibraţiile, se transformă în ţesut osos. Din această presupunere se mai trage o concluzie, şi anume că ţesuturile se transformă în ţesut osos, şi nu în grăsime.
Pornind de la această idee, cercetătorii americani au început noi experimentări, în care şoarecii supuşi experienţelor au fost împărţiţi în două grupuri supuse la o dietă identică. ªoarecii dintr-o grupă au fost supuşi unor vibraţii de 15 minute pe zi. La sfârşitul experienţei, care a durat 15 săptămâni, în cazul şoarecilor trataţi cu ajutorul vibraţiilor, s-a constatat scăderea cantităţii de grăsime din organism şi întărirea oaselor. După experiment, cantitatea de grăsime a fost cu 28 la sută mai mică decât în cazul şoarecilor din celalaltă grupă, triglicerinele, care reprezintă un factor de risc serios în cazul diabetului de tip doi au scăzut cu 43 la sută, iar acizii graşi liberi din ficatul şoarecilor trataţi cu vibraţii au scăzut cu 39 la sută. Pe lângă aceste rezultate, şi oasele şoarecilor din grupa tratată cu vibraţii au devenit mai solide. /Rompres/