Probabil unora dintre cititorii noştri
întrebarea li se va părea cinică sau chiar răutăcioasă şi în consecinţă vă
invităm la comentarii. De ce am pus acestă întrebarea? Pentru
că în ultimele două luni văd o preocupare marcată a unor absolvenţi de medicină
care solicită insistent reintroducerea stagiaturii făcând chiar petiţii în
acest sens. Stimaţi colegi este chiar atât de greu să realizaţi 65% din punctajul maxim realizat,
punctaj care vă oferă posibilitatea redistribuirii către medicina de familie?
Cei care au terminat facultatea de medicină înainte de 2005 nici nu au avut
această şansă. Unii dintre cititorii noştri se întreabă dacă ar fi corect ca
statul să plătească medici stagiari care au dovedit că nu deţin cunoştinţe
suficiente în domeniul medical. Pe de altă parte se ştie că în trecut nu se
prea zdrobeau tinerii stagiari cu munca. Erau angajaţi, aveau carnet de muncă,
erau plătiţi şi stăteau acasă şi învăţau pentru următorul rezidenţiat. Oare
faptul că “se poate pica” pe rezidenţiat de
medicină de familie nu este o şansă în plus. Trei ani există posibilitatea să
vă prezentaţi din nou la examen şi în tot acest timp sunteţi angajaţi şi aveţi
un salar din care să vă plătiţi chiria şi eventual o parte din facturi...că
restul tot de la mama şi tata vine.
De ce nu se luptă absolvenţii pentru dreptul de liberă practică. Oare nu consideră aberantă situaţia de a termina o facultate şi a nu avea dreptul să practici meseria pe care ai învăţat-o?
De ce nu se fac petiţii pentru ca în sfârşit să se stabilească o modalitate cât mai corectă şi realistă de susţinere a acestui examen de rezidenţiat. Examenul a tot fost modificat în ultimii ani, modificările au fost comunicate mereu în ultimul moment, mai nou se vorbeşte de rezidenţiat pe post dar nimic concret...Consider şi eu aceste lucruri o bătaie de joc la adresa unui absolvent de medicină care ar trebui să ştie totuşi din timp tematica din care trebuie să se pregătească, locurile care se scot la concurs...etc.
De ce nu se fac petiţii pentru ca în sfârşit să fie deblocată legislaţia privind al doilea rezidenţiat. Cu siguranţă există în ţara aceasta destui medici tineri şi ambiţioşi dornici să îşi continue studiile şi să înveţe în continuare. Este oare corect să se plătească mii de euro (acestea sunt noile taxe care figurează în proiectul de lege) pentru obţinea celei de a doua specialităţi în condiţiile în care salariile unui rezident sunt mizerabile? De ce nu se fac petiţii pentru salarii mai mari? Da, este adevărat că au crescut salariile rezidenţilor cu 40% dar au crescut şi chiriile, s-a scumpit gazul, curentul electric, încălzirea şi la urma urmei toate preţurile, ca să nu mai vorbim de cărţi căci Harrison-ul costă cât un salar de rezident...
De ce nu se luptă absolvenţii pentru dreptul de liberă practică. Oare nu consideră aberantă situaţia de a termina o facultate şi a nu avea dreptul să practici meseria pe care ai învăţat-o?
De ce nu se fac petiţii pentru ca în sfârşit să se stabilească o modalitate cât mai corectă şi realistă de susţinere a acestui examen de rezidenţiat. Examenul a tot fost modificat în ultimii ani, modificările au fost comunicate mereu în ultimul moment, mai nou se vorbeşte de rezidenţiat pe post dar nimic concret...Consider şi eu aceste lucruri o bătaie de joc la adresa unui absolvent de medicină care ar trebui să ştie totuşi din timp tematica din care trebuie să se pregătească, locurile care se scot la concurs...etc.
De ce nu se fac petiţii pentru ca în sfârşit să fie deblocată legislaţia privind al doilea rezidenţiat. Cu siguranţă există în ţara aceasta destui medici tineri şi ambiţioşi dornici să îşi continue studiile şi să înveţe în continuare. Este oare corect să se plătească mii de euro (acestea sunt noile taxe care figurează în proiectul de lege) pentru obţinea celei de a doua specialităţi în condiţiile în care salariile unui rezident sunt mizerabile? De ce nu se fac petiţii pentru salarii mai mari? Da, este adevărat că au crescut salariile rezidenţilor cu 40% dar au crescut şi chiriile, s-a scumpit gazul, curentul electric, încălzirea şi la urma urmei toate preţurile, ca să nu mai vorbim de cărţi căci Harrison-ul costă cât un salar de rezident...
