În creierul omului există
''întrerupătoare'' care activează trecerea de la o limbă la alta şi permit
selecţionarea celei în care vrem să ne exprimăm, au descoperit cercetătorii de
la Universitatea Vita-Salute San Raffaele din Milano, care au publicat un
studiu efectuat în colaborare cu departamentul de neurologie al Universităţii
din California şi cu Spitalul Universitar din Geneva. Studiul demonstrează că în creier
există un sistem de control care funcţionează ca un întrerupător şi se
activează în timpul trecerii de la o limbă maternă la alta: tocmai graţie
acestui mecanism, traducătorii care efectuează traducere simultană şi
persoanele bilingve trec atât de uşor de la o limbă la alta. Studiul a fost
publicat în numărul din decembrie al revistei ''Journal of Neuroscience'', una
dintre cele mai prestigioase publicaţii ştiinţifice în domeniul ştiinţei
neurologiei.
Cercetarea a confirmat şi ipotezele psiholingviştilor, potrivit cărora atunci când se trece de la o limbă la alta pentru exprimare se activează nişte zone din creier care o blochează pe cea în uz şi permit schimbarea ei. Acelaşi mecanism ar împiedica interferenţele, adică folosirea unei limbi diferite faţă de mediul în care te afli: de aceea este dificil ca dacă o persoană, aflându-se în Marea Britanie, când intră într-un bar să ceară o cafea în italiană. Aceasta se întâmplă numai dacă mecanismul creierului este ''defectuos''.
Pentru a descoperi aceste mecanisme, cercetătorii au studiat activitatea creierului unor subiecţi bilingvi pentru italiană şi franceză folosind rezonanţa magnetică funcţională. Subiecţii studiaţi sunt persoane cu limba maternă italiană, crescuţi în familii italiene emigrate la Geneva, unde au învăţat limba de mici. Prin urmare, ele stăpânesc la fel cele două limbi dar sunt mai expuse limbii franceze datorită mediului în care trăiesc. În timpul experimentului persoanele bilingve au ascultat texte din ''Micul prinţ'' de Saint-Exupery care conţineau fragmente din franceză în italiană şi viceversa. Cu ajutorul rezonanţei, experţii au fotografiat zonele din creierele lor, adică ''întrerupătorii'' care se activează în momentul trecerii de la o limbă la alta: scoarţa cordonaşului (structură nervoasă care controlează acţiunile mintale) şi nucleul caudat (care intervine în procesul de inhibare a acţiunilor). Studiul dovedeşte că cu cât eşti mai expus la o limbă cu atât în creier se activează mai mult sistemele neurale asemănătoare celor care se activează folosind limba maternă. ''Întrerupătorii'' fac mai cursivă trecerea de la una la cealaltă dacă trăieşti în ţara de origine, urmăreşti programe tv sau de radio în limba respectivă şi o vorbeşti constant cu cei ce trăiesc acolo. Activitatea de la Universitatea San Raffaele dovedeşte totodată faptul că sintagmele, unităţile complexe în care se încheagă cuvintele pentru a alcătui frazele, au un element de legătură neuropsihologic: în funcţie de faptul dacă ''salturile'' de la o limbă la alta respectă sau nu structura sintagmelor creierul declanşează activări diferite. Studiul a fost posibil graţie finanţărilor obţinute de la Schweizerische Nationalfonds Snf/Fns şi Programele de Cercetare de interes naţional italieneşti (Prin) din cadrul Ministerului pentru Universităţi şi Cercetare. /Rompres/
Cercetarea a confirmat şi ipotezele psiholingviştilor, potrivit cărora atunci când se trece de la o limbă la alta pentru exprimare se activează nişte zone din creier care o blochează pe cea în uz şi permit schimbarea ei. Acelaşi mecanism ar împiedica interferenţele, adică folosirea unei limbi diferite faţă de mediul în care te afli: de aceea este dificil ca dacă o persoană, aflându-se în Marea Britanie, când intră într-un bar să ceară o cafea în italiană. Aceasta se întâmplă numai dacă mecanismul creierului este ''defectuos''.
Pentru a descoperi aceste mecanisme, cercetătorii au studiat activitatea creierului unor subiecţi bilingvi pentru italiană şi franceză folosind rezonanţa magnetică funcţională. Subiecţii studiaţi sunt persoane cu limba maternă italiană, crescuţi în familii italiene emigrate la Geneva, unde au învăţat limba de mici. Prin urmare, ele stăpânesc la fel cele două limbi dar sunt mai expuse limbii franceze datorită mediului în care trăiesc. În timpul experimentului persoanele bilingve au ascultat texte din ''Micul prinţ'' de Saint-Exupery care conţineau fragmente din franceză în italiană şi viceversa. Cu ajutorul rezonanţei, experţii au fotografiat zonele din creierele lor, adică ''întrerupătorii'' care se activează în momentul trecerii de la o limbă la alta: scoarţa cordonaşului (structură nervoasă care controlează acţiunile mintale) şi nucleul caudat (care intervine în procesul de inhibare a acţiunilor). Studiul dovedeşte că cu cât eşti mai expus la o limbă cu atât în creier se activează mai mult sistemele neurale asemănătoare celor care se activează folosind limba maternă. ''Întrerupătorii'' fac mai cursivă trecerea de la una la cealaltă dacă trăieşti în ţara de origine, urmăreşti programe tv sau de radio în limba respectivă şi o vorbeşti constant cu cei ce trăiesc acolo. Activitatea de la Universitatea San Raffaele dovedeşte totodată faptul că sintagmele, unităţile complexe în care se încheagă cuvintele pentru a alcătui frazele, au un element de legătură neuropsihologic: în funcţie de faptul dacă ''salturile'' de la o limbă la alta respectă sau nu structura sintagmelor creierul declanşează activări diferite. Studiul a fost posibil graţie finanţărilor obţinute de la Schweizerische Nationalfonds Snf/Fns şi Programele de Cercetare de interes naţional italieneşti (Prin) din cadrul Ministerului pentru Universităţi şi Cercetare. /Rompres/
