Într-o lume în care informaţiile
primite prin intermediul simţurilor vizuale şi auditive par a fi cele mai
importante, nu este nevoie decât să aducem în discuţie industria parfumurilor
pentru a ne da seama că şi simţul olfactiv nu trebuie neglijat. Mirosurile pot
crea trăiri psihice şi pot modifica dispoziţii sufleteşti, pot altera gânduri
şi pot influenţa chiar procesele de luare a deciziilor, motiv pentru care orice persoană care
doreşte să aibă succes apelează la un parfum înainte de a se întâlni la o cină
romantică cu persoana iubită. Astfel, dacă despre efectele mesajelor
subliminale strecurate prin intermediul mesajelor video sau audio s-au scris
foarte multe lucrări, efectele subliminale provocate de stimuli olfactivi au
fost trecute cu vederea.
Profesorul Wen Li şi colegii săi de la Northwestern University din Chicago încearcă să facă puţină lumină în acest domeniu. Ea doreşte să observe felul în care diferitele mirosuri pot modifica felul în care oamenii interacţionează între ei. La experimentul organizat de Wen Li au participat 31 de voluntari. Aceşti voluntari au fost expuşi la trei olfacţii diferite, de lămâie proaspătă, anason şi respectiv mirosul neplăcut de acid valeric, (mirosul specific transpiraţiei). Concentraţiile folosite au fost foarte slabe, în cazul acidului valeric spre exemplu, concentraţia folosită a fost de 7/miliard, un nivel ce poate fi detectat doar de câinii de vânătoare. Ca substanţă de control Dr. Li a folosit un ulei mineral ce nu are nici un fel de miros detectabil, în nici o concentraţie.
Participanţii la experiment au fost rugaţi să miroasă câte un recipient conţinând unul din cele trei mirosuri sau substanţa de control şi apoi să apese pe un buton prin care să semnaleze dacă au impresia că au perceput un anume miros. Imediat după aceea, pe un ecran din faţa lor a fost proiectată o figură a unui om timp de 1 secundă, iar voluntarii au fost rugaţi să precizeze cât de plăcută era aceasta.
În urma acestui experiment Dr Li a descoperit că mirosurile percepute subliminal i-au influenţat pe voluntari în felul în care şi-au exprimat părerea despre chipul văzut, chiar dacă aceştia au raportat că nu au simţit nici un fel de miros după ce au primit recipientul respectiv. Spre exemplu, persoanele expuse la mirosul acidului valeric au reacţionat negativ faţă de chipul prezentat timp de o secundă, în timp ce voluntarii expuşi la mirosul de lămâie proaspătă au reacţionat pozitiv faţă de el. Acest experiment demonstrează existenţa unui alt mijloc foarte puternic de manipulare. De ce nu, tensionatele şedinţe din biroul şefului ar putea deveni mai relaxante prin răspândirea în aer a unui miros plăcut, în concentraţii foarte mici ce pot fi percepute subliminal. De cealaltă parte, pot fi provocate certuri strecurând în aer un compus chimic cu un miros urât, iar spectatorii din sălile de cinema pot fi aduşi la unison cu ochii în lacrimi şi nasul în batistă atunci când încărcătura dramatică a peliculei o cere. /Rompres/
Profesorul Wen Li şi colegii săi de la Northwestern University din Chicago încearcă să facă puţină lumină în acest domeniu. Ea doreşte să observe felul în care diferitele mirosuri pot modifica felul în care oamenii interacţionează între ei. La experimentul organizat de Wen Li au participat 31 de voluntari. Aceşti voluntari au fost expuşi la trei olfacţii diferite, de lămâie proaspătă, anason şi respectiv mirosul neplăcut de acid valeric, (mirosul specific transpiraţiei). Concentraţiile folosite au fost foarte slabe, în cazul acidului valeric spre exemplu, concentraţia folosită a fost de 7/miliard, un nivel ce poate fi detectat doar de câinii de vânătoare. Ca substanţă de control Dr. Li a folosit un ulei mineral ce nu are nici un fel de miros detectabil, în nici o concentraţie.
Participanţii la experiment au fost rugaţi să miroasă câte un recipient conţinând unul din cele trei mirosuri sau substanţa de control şi apoi să apese pe un buton prin care să semnaleze dacă au impresia că au perceput un anume miros. Imediat după aceea, pe un ecran din faţa lor a fost proiectată o figură a unui om timp de 1 secundă, iar voluntarii au fost rugaţi să precizeze cât de plăcută era aceasta.
În urma acestui experiment Dr Li a descoperit că mirosurile percepute subliminal i-au influenţat pe voluntari în felul în care şi-au exprimat părerea despre chipul văzut, chiar dacă aceştia au raportat că nu au simţit nici un fel de miros după ce au primit recipientul respectiv. Spre exemplu, persoanele expuse la mirosul acidului valeric au reacţionat negativ faţă de chipul prezentat timp de o secundă, în timp ce voluntarii expuşi la mirosul de lămâie proaspătă au reacţionat pozitiv faţă de el. Acest experiment demonstrează existenţa unui alt mijloc foarte puternic de manipulare. De ce nu, tensionatele şedinţe din biroul şefului ar putea deveni mai relaxante prin răspândirea în aer a unui miros plăcut, în concentraţii foarte mici ce pot fi percepute subliminal. De cealaltă parte, pot fi provocate certuri strecurând în aer un compus chimic cu un miros urât, iar spectatorii din sălile de cinema pot fi aduşi la unison cu ochii în lacrimi şi nasul în batistă atunci când încărcătura dramatică a peliculei o cere. /Rompres/
