Marea miză a acestui gen de cercetare genetică este crearea unor ţesuturi sau organe de transplant identice genetic cu cele ale unui pacient, având în vedere faptul că celulele suşă pot forma orice tip de ţesut specializat şi pot astfel avea un rol hotărâtor în vindecarea unor afecţiuni în prezent incurabile, fără a exista riscul unei respingeri din partea organismului bolnavului. Geneticienii încearcă de ani de zile clonarea unor embrioni de maimuţă în laborator şi extragerea de celule suşă din aceştia pentru că maimuţele sunt mult mai apropiate doi punct de vedere anatomic de om decât celelalte animale folosite în experimentele de laborator. În cadrul procesului de clonare pentru a obţine celule suşă, ADN-ul unui animal adult este introdus într-un ou nefertilizat care apoi este crescut până la stadiul embrionar când sunt recoltate celulele suşă. Astfel aceste celule suşă şi organele sau ţesuturile formate din acestea vor fi identice genetic cu cele ale sursei informaţiei ADN folosite la începutul acestui proces. Ideea de a realiza astfel de culturi de celule suşă umane este foarte controversată pentru că embrionii sunt ucişi în momentul recoltării acestor celule. /Rompres/
