Profilaxia primară cu norfloxacină previne
peritonita bacteriană spontană şi îmbunătăţeşte rata de supravieţuire a
pacienţilor cu ciroză hepatică în stadiu avansat, susţin cercetătorii din
Spania într-un rapot publicat în numărul din septembrie al revistei de
specialitate Gastroenterology. “Pacienţii cirotici aflaţi pe lista de aşteptare
pentru un transplant hepatic, cu funcţie renală şi hepatică alterată dar fără peritonită bacteriană în
antecedente ar putea beneficia de pe urma acestui tratament” susţine Dr. Miquel
Navasa de la Spitalul Clinic din Barcelona
Doi din cei 35 de pacienţi care au beneficiat de tratament cu norfloxacin au dezvoltat PBS în comparaţie cu 10 bolnavi din cei 33 care au fost incluşi în grupul placebo. Aceste date susţin o scădere semnificativă a probabilităţii de a dezvolta PBS în lotul tratat cu norfloxacin. În lotul pacienţilor trataţi cu norfloxacin insuficienţa renală s-a instalat la un număr semnificativ mai mic de bolnavi şi sindromul hepatorenal a apărut la mai puţini pacienţi comparativ cu lotul martor. Rata de supravieţuire la trei luni şi la un an a fost semnificativ mai mare în lotul pacienţilor trataţi cu norfloxacin (94% respectiv 60%) comparativ cu cei din lotul martor (62% respectiv 48%).
“Tratamentul pe termen lung cu norfloxacin este indicat acestei categorii de bolnavi, în special pacienţilor care sunt pe lista de aşteptare pentru un transplant hepatic deoarece poate creşte aplicabilitatea acestei proceduri” au concluzionat cercetătorii. Într-un editorial ce însoţeşte articolul Dr. Bruce A. Runyon de la Loma Linda University Medical Center din California subliniază că a fost demonstrat faptul că expunerea prelungită la chinolone în perioada pretransplant este un factor de risc pentru infecţiile fungice din perioada posttransplant. În consecinţă Dr. Runyon subliniază faptul că trebuie făcută o balanţă risc – beneficiu atunci când este folosit un medicamet la pacienţii cu ciroză hepatică în stadiu avansat.
Gastroenterology 2007;133:818-824,1029-1031.
Doi din cei 35 de pacienţi care au beneficiat de tratament cu norfloxacin au dezvoltat PBS în comparaţie cu 10 bolnavi din cei 33 care au fost incluşi în grupul placebo. Aceste date susţin o scădere semnificativă a probabilităţii de a dezvolta PBS în lotul tratat cu norfloxacin. În lotul pacienţilor trataţi cu norfloxacin insuficienţa renală s-a instalat la un număr semnificativ mai mic de bolnavi şi sindromul hepatorenal a apărut la mai puţini pacienţi comparativ cu lotul martor. Rata de supravieţuire la trei luni şi la un an a fost semnificativ mai mare în lotul pacienţilor trataţi cu norfloxacin (94% respectiv 60%) comparativ cu cei din lotul martor (62% respectiv 48%).
“Tratamentul pe termen lung cu norfloxacin este indicat acestei categorii de bolnavi, în special pacienţilor care sunt pe lista de aşteptare pentru un transplant hepatic deoarece poate creşte aplicabilitatea acestei proceduri” au concluzionat cercetătorii. Într-un editorial ce însoţeşte articolul Dr. Bruce A. Runyon de la Loma Linda University Medical Center din California subliniază că a fost demonstrat faptul că expunerea prelungită la chinolone în perioada pretransplant este un factor de risc pentru infecţiile fungice din perioada posttransplant. În consecinţă Dr. Runyon subliniază faptul că trebuie făcută o balanţă risc – beneficiu atunci când este folosit un medicamet la pacienţii cu ciroză hepatică în stadiu avansat.
Gastroenterology 2007;133:818-824,1029-1031.
