Insulina umană inhalatorie asigură un nivel al controlului glicemic comparabil cu administrarea subcutanată a insulinei fiind însoţită doar de efect minor şi reversibil asupra funcţiei pulmonare, susţin datele publicate în The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism. Dr. Paul Norwood de
Dr. Norwood a caracterizat împreună cu colegii săi impactul tratamentului cu insulină inhalatorie pe termen scurt asupra controlului glicemiei şi asupra funcţiei pulmonare. Studiul a fost efectuat pe o perioadă de 24 de săptămâni şi a inclus 226 de nefumători cu diabet zaharat tip 1 şi cu funcţie pulmonară normală.
Autorii au raportat că, la 6, 12 şi 24 de săptămâni, nivelul mediu al hemoglobinei A1c (HbA1c) a scăzut în mod similar cu cel al pacienţilor sub tratament cu insulină subcutanat. La sfârşitul săptămânii 12, 46% din pacienţii care urmau tratament cu insulină inhalatorie şi 57% din pacienţii care urmau tratamentul cu insulină subcutanat au avut un nivel al HbA1c egal sau mai mic de 7%. Riscul global pentru evenimente hipoglicemice a fost cu aproximativ 50% mai mic la pacienţii care au urmat tratamentul inhalator. Declinul VEMS-ului şi a capacităţii de difuziune a monoxidului de carbon a fost redus la pacienţii trataţi cu insulina inhalatorie, nu a progresat pe parcursul celor 12 săptămâni şi a fost reversibil după întreruperea tratamentului.
Dr. Norwood este de părere că insulina inhalatorie şi cei administrată subcutanat pot fi interschimbate fără nicio problemă. “Personal am pacienţi care urmează tratamentul inhalator de 5.5 ani. Nu au existat diferenţe semnificative între controlul glicemiei şi funcţia pulmonară” a adăugat cercetătorul.
J Clin Endocrinol Metab 2007;92:2211-2214.
