Fumatul persistent, pe termen lung, pare a fi un element predictor al simptomelor depresiei, sugerează rezultatele unui studiu longitudinal efectuat de cercetătorii finlandezi. Pe de altă parte investigatorii au raportat în numărul din mai al revistei Psychological Medicine că această asociere nu a fost notată la indivizii care au renunţat la fumat cu mulţi ani în urmă. “ Cu toate că nicotina are unele proprietăţi prin care creşte bunadispoziţie, pe termen lung, în cazul unei expuneri cronice la fumul de ţigară, aceasta poate avea un rol mai important în etiologia simptomelor asociate depresiei”-afirmă Dr. Tellervo Korhonen, autorul principal al studiului.
Dr. Tellervo Korhonen şi echipa ei de laUniversity of Helsinki
Investigatorii au descoperit că bărbaţii erau semnificativ mai predispuşi la simptome depresive în cazul în care s-au declarat fumători la ambele inspecţii (OR 1.42), sau dacă erau fumători în 1971 care s-au lăsat de fumat în preajma anului 1981 (OR 1.68). La femei după ce s-au făcut ajustările, singurul factor predictiv care a fost semnificativ a fost fumatul începând cu 1975 urmat de renunţarea la fumat în preajma lui 1981. Numai femeile şi bărbaţii care au fumat în antecedente dar au renunţat până la inspecţia din 1975 nu erau la risc crescut pentru dezvoltarea unor simptome depresive şi probabil chiar şi-au redus probabilitatea pentru depresie până în 1990.
Fumatul persistent pare a fi cel mai puternic factor predictor pentru simptomele depresive, au notat investigatorii. În ceea ce priveşte mecanismul care stă la baza acestor observaţii oamenii de ştiinţă sunt de părere că este important să se facă distincţia între efectele unei ingestii acute de nicotină şi consecinţele unei expuneri cronice la o multitudine de substanţe toxice din ţigară.
Atunci când o persoană se apucă de fumat nicotina are la nivel cerebral o serie de efecte care determină plăcere şi o senzaţie de satisfacţie, astfel încât o persoană care are probleme ce privesc starea sufletească caută scăpare şi uşurare într-o ţigară. Din cauza dependenţei la nicotină renunţarea la fumat este dificilă.
Dr. Korhonen notează că pentru pacienţii care vor să renunţe la fumat dar sunt deprimaţi primul lucru care trebuie încurajat este renunţarea la fumat. “Clinicienii trebuie să-i explice pacientului că simptomele acestuia legate de depresie se pot accentua pentru o perioadă de timp, însă pentru cei care nu recad riscul pentru depresie scade”. De asemenea fumătorii care sunt vulnerabili în ceea ce priveşte depresia pot avea nevoie de tratament specific farmacologic şi uport în prima fază de abstinenţă.
Oamenii de ştiinţă au notat de asemenea existenţa unei vulnerabilităţi genetice care contribuie la această legătură dintre fumat şi depresie, urmând ca cercetările viitoare să ofere date mai clare asupra existenţei unui anumit fenotip pentru depresie
Psychol Med. 2007;37:705-715
Dr. Tellervo Korhonen şi echipa ei de la
Investigatorii au descoperit că bărbaţii erau semnificativ mai predispuşi la simptome depresive în cazul în care s-au declarat fumători la ambele inspecţii (OR 1.42), sau dacă erau fumători în 1971 care s-au lăsat de fumat în preajma anului 1981 (OR 1.68). La femei după ce s-au făcut ajustările, singurul factor predictiv care a fost semnificativ a fost fumatul începând cu 1975 urmat de renunţarea la fumat în preajma lui 1981. Numai femeile şi bărbaţii care au fumat în antecedente dar au renunţat până la inspecţia din 1975 nu erau la risc crescut pentru dezvoltarea unor simptome depresive şi probabil chiar şi-au redus probabilitatea pentru depresie până în 1990.
Fumatul persistent pare a fi cel mai puternic factor predictor pentru simptomele depresive, au notat investigatorii. În ceea ce priveşte mecanismul care stă la baza acestor observaţii oamenii de ştiinţă sunt de părere că este important să se facă distincţia între efectele unei ingestii acute de nicotină şi consecinţele unei expuneri cronice la o multitudine de substanţe toxice din ţigară.
Atunci când o persoană se apucă de fumat nicotina are la nivel cerebral o serie de efecte care determină plăcere şi o senzaţie de satisfacţie, astfel încât o persoană care are probleme ce privesc starea sufletească caută scăpare şi uşurare într-o ţigară. Din cauza dependenţei la nicotină renunţarea la fumat este dificilă.
Dr. Korhonen notează că pentru pacienţii care vor să renunţe la fumat dar sunt deprimaţi primul lucru care trebuie încurajat este renunţarea la fumat. “Clinicienii trebuie să-i explice pacientului că simptomele acestuia legate de depresie se pot accentua pentru o perioadă de timp, însă pentru cei care nu recad riscul pentru depresie scade”. De asemenea fumătorii care sunt vulnerabili în ceea ce priveşte depresia pot avea nevoie de tratament specific farmacologic şi uport în prima fază de abstinenţă.
Oamenii de ştiinţă au notat de asemenea existenţa unei vulnerabilităţi genetice care contribuie la această legătură dintre fumat şi depresie, urmând ca cercetările viitoare să ofere date mai clare asupra existenţei unui anumit fenotip pentru depresie
Psychol Med. 2007;37:705-715
