Conform cercetătorilor finlandezi, profilul
velocităţii fluxului coronarian măsurat cu ajutorul examinării Doppler
transtoracic (transthoracic Doppler echocardiography, TTDE) prezice
viabilitatea muşchiului cardiac după infarct miocardic acut. Dr. Antti Saraste,
conducătorul echipei a declarat pentru Reuters
Health că „de multe ori este greu de apreciat dacă deschiderea unei artere coronare ocluzionate poate salva sau nu
miocardul care a rămas cu disfuncţie după infarctul acut”.
Pentru a determina dacă TTDE poate fi folosit în acest scop, cercetătorii au studiat 15 pacienţi care au suferit în antecedente un infarct miocardic acut anterior cu supradenivelarea segmentului ST şi care au fost trataţi cu succes prin coronaroangioplastie. De asemenea, au fost incluşi în studiu cinci persoane de control, fără boală coronariană.
Spectrul velocităţii fluxului sanguin a fost măsurat la nivelul segmentului mijlociu al arterei descendente anterioare (left anterior descendens, LAD) cu 3 zile după angioplastia coronariană. Viabilitatea miocardului a fost cuantificată cu trei luni mai târziu prin studii nucleare.
Timpul de decelerare diastolică a velocităţii fluxului din LAD a fost considerabil mai lung în cazul celor trei pacienţi cu miocard viabil (876 ms) decât la cei şase cu muşchi cardiac parţial viabil (356 ms) sau decât în cazul celor 6 bolnavi cu miocard necrotizat (128 ms).
În cazul persoanelor de control a fost înregistrat un timp de decelerare asemănător (909 ms) cu cel al subiecţiilor cu miocard viabil, iar o valoare sub 190 ms a acestui parametru a fost asociat în mod invariabil cu prezenţa miocardului necrotizat.
„Conform rezultatelor noastre, profilul velocităţii fluxului coronarian apreciat lângă patul bolnavului cu ajutorul ecocardiografiei poate fi folosit pentru prezicerea recuperării funcţionale a miocardului lezat în timpul spitalizării iniţiale”, a concluzionat dr. Saraste.
Heart 2007;93:456-457.
Pentru a determina dacă TTDE poate fi folosit în acest scop, cercetătorii au studiat 15 pacienţi care au suferit în antecedente un infarct miocardic acut anterior cu supradenivelarea segmentului ST şi care au fost trataţi cu succes prin coronaroangioplastie. De asemenea, au fost incluşi în studiu cinci persoane de control, fără boală coronariană.
Spectrul velocităţii fluxului sanguin a fost măsurat la nivelul segmentului mijlociu al arterei descendente anterioare (left anterior descendens, LAD) cu 3 zile după angioplastia coronariană. Viabilitatea miocardului a fost cuantificată cu trei luni mai târziu prin studii nucleare.
Timpul de decelerare diastolică a velocităţii fluxului din LAD a fost considerabil mai lung în cazul celor trei pacienţi cu miocard viabil (876 ms) decât la cei şase cu muşchi cardiac parţial viabil (356 ms) sau decât în cazul celor 6 bolnavi cu miocard necrotizat (128 ms).
În cazul persoanelor de control a fost înregistrat un timp de decelerare asemănător (909 ms) cu cel al subiecţiilor cu miocard viabil, iar o valoare sub 190 ms a acestui parametru a fost asociat în mod invariabil cu prezenţa miocardului necrotizat.
„Conform rezultatelor noastre, profilul velocităţii fluxului coronarian apreciat lângă patul bolnavului cu ajutorul ecocardiografiei poate fi folosit pentru prezicerea recuperării funcţionale a miocardului lezat în timpul spitalizării iniţiale”, a concluzionat dr. Saraste.
Heart 2007;93:456-457.
