Cercetătorii americani au reuşit să descopere în ce
mod un anumit tip de bacterie reuşeşte să supravieţuiască după expunerea la
radiaţii în cantităţi ce depăşesc de o mie de ori doza fatală pentru om.
Totodată, ai au demarat un proiect în vederea creării unei substanţe
antiradiaţie, notează cotidianul rus Gazeta.Ru. Studiul realizat sub îndrumarea
doctorului Michael J.Daly, în cadrul Departamentului de Pataologie al Uniformed
Services University of the Health Sciences (USU) a dezvăluit în sfârşit cauza
rezistenţei bacteriei Deinococcus radiodurans la niveluri de radiaţie extrem de
înalte.
Se pare că microbul este protejat în faţa radiaţiilor de un puternic mecanism de apărare al albuminei, care împiedică oxidarea acesteia în timpul întregii perioade de iradiere. Deinococcus radiodurans poate exista la un nivel de radiaţie de o mie de ori mai mare decât cel necesar pentru a ucide majoritatea organismelor vii, între care şi omul. Această calitate a bacteriei s-ar putea dovedi utilă pentru curăţarea mediului după emiterea unor mari cantităţi de radiaţii.
Principiul de bază al radiobiologiei pleacă de la premiza că radiaţia este extrem de periculoasă din cauza acţiunii pe care o exercită asupra ADN-ului. În opinia lui Daly, lucrurile nu stau aşa. De fapt, capacitatea celulelor de a supravieţui la un nivel de radiaţie ridicat depinde de cantitatea albuminei distruse în perioada iradierii.
De remarcat că doza de radiaţie care ar putea provoca distrugeri minore ale ADN-ului din celulele sensibile la radiaţie poate provoca o distrugere substanţială a albuminei în cazul celulelor rezistenţe la radiaţie, expuse unor doze identice. Astfel, noul model de distrugere prin iradiere mută accentul de pe distrugerea ADN-ului pe distrugerea albuminei. În celulele de sensibilitate înaltă faţă de iradiere, ADN-ul, responsabil pentru restabilirea albuminei, este distrus şi el. În celulele rezistente, fermenţii responsabili pentru ”reparaţie” supravieţuiesc şi funcţionează cu o mai mare eficienţă după iradiere, deoarece sunt protejaţi de un mecanism chimic special, în care este implicat şi ionul de mangan bivalent. Noul model al rezistenţei efective a celulelor în faţa iradierii permite o trecere în revistă a rezultatelor contradictorii obţinute în ultimele două decenii şi demonstrează existenţa unor puternice radioprotectoare pe bază de mangan, care preîntâmpină distrugerea albuminei, subliniază Gazeta.Ru.
Activitatea grupului de cercetători americani deschide noi posibilităţi pentru protejarea în faţa radiaţiilor. Potrivit cercetătorilor, pe viitor este posibilă crearea unor preparate care să înlesnească restabilirea după o iradiere. În afară de aceasta, va fi posibilă şi o înlesnire a procesului de curăţare biologică a mediului înconjurător după o poluare radioactivă, dat fiind că multe tipuri de bacterii, capabile să curăţe biologic mediul înconjurător, sunt sensibile la radiaţie. (Rompres)
Se pare că microbul este protejat în faţa radiaţiilor de un puternic mecanism de apărare al albuminei, care împiedică oxidarea acesteia în timpul întregii perioade de iradiere. Deinococcus radiodurans poate exista la un nivel de radiaţie de o mie de ori mai mare decât cel necesar pentru a ucide majoritatea organismelor vii, între care şi omul. Această calitate a bacteriei s-ar putea dovedi utilă pentru curăţarea mediului după emiterea unor mari cantităţi de radiaţii.
Principiul de bază al radiobiologiei pleacă de la premiza că radiaţia este extrem de periculoasă din cauza acţiunii pe care o exercită asupra ADN-ului. În opinia lui Daly, lucrurile nu stau aşa. De fapt, capacitatea celulelor de a supravieţui la un nivel de radiaţie ridicat depinde de cantitatea albuminei distruse în perioada iradierii.
De remarcat că doza de radiaţie care ar putea provoca distrugeri minore ale ADN-ului din celulele sensibile la radiaţie poate provoca o distrugere substanţială a albuminei în cazul celulelor rezistenţe la radiaţie, expuse unor doze identice. Astfel, noul model de distrugere prin iradiere mută accentul de pe distrugerea ADN-ului pe distrugerea albuminei. În celulele de sensibilitate înaltă faţă de iradiere, ADN-ul, responsabil pentru restabilirea albuminei, este distrus şi el. În celulele rezistente, fermenţii responsabili pentru ”reparaţie” supravieţuiesc şi funcţionează cu o mai mare eficienţă după iradiere, deoarece sunt protejaţi de un mecanism chimic special, în care este implicat şi ionul de mangan bivalent. Noul model al rezistenţei efective a celulelor în faţa iradierii permite o trecere în revistă a rezultatelor contradictorii obţinute în ultimele două decenii şi demonstrează existenţa unor puternice radioprotectoare pe bază de mangan, care preîntâmpină distrugerea albuminei, subliniază Gazeta.Ru.
Activitatea grupului de cercetători americani deschide noi posibilităţi pentru protejarea în faţa radiaţiilor. Potrivit cercetătorilor, pe viitor este posibilă crearea unor preparate care să înlesnească restabilirea după o iradiere. În afară de aceasta, va fi posibilă şi o înlesnire a procesului de curăţare biologică a mediului înconjurător după o poluare radioactivă, dat fiind că multe tipuri de bacterii, capabile să curăţe biologic mediul înconjurător, sunt sensibile la radiaţie. (Rompres)
