Conform noilor cercetări, rata mortalităţii în
primul an după infarctul miocardic al ventricului drept (right ventricular
myocardial infarction, RVMI) este 18% la pacienţii cu leziune de arteră
coronară dreaptă (RCA) şi 27% la cei care au boală bivasculară (RCA şi arteră
coronară stângă, LCA). După un an riscul decesului este 2% pe an în cazul
bolnavilor cu leziune de izolată de RCA şi 3% în cazul pacienţilor cu boala ambelor arterii
coronare, susţine un raport publicat în numărul din 15 decembrie al revistei American Journal of Cardiology.
Este bine cunoscut faptul că RVMI este asociat cu un risc înalt al decesului intraspital, subliniază autorii studiului. Până acum sunt puţine studii care au urmărit mortalitatea infarctului de ventricul drept la 5 sau la 10 ani de la evenimentul acut.
Dr. Joseph G. Murphy şi colegii săi de la Clinica Mayo din Rochester, Minnesota au urmărit în studiul lor 69 de pacienţi care au suferit un RVMI în perioada 1988-1998. La toţi pacienţii s-a efectuat coronaroangigrafie imediat după internare.
Rata supravieţuirii la 10 ani pentru RVMI legat de leziunea izolată de RCA şi leziunile de RCA/LCA au fost 62%, respectiv 52% (p = nesemnificativ). Mortalitatea a scăzut în mod considerabil după primul an.
Cu excepţia faptului că pacienţii cu leziuni RCA şi LCA au fost mai în vârstă, ambele grupuri au avut caracteristici similare în momentul evenimentului acut. Nu au fost observate diferenţe semnificative între cele două grupuri în ceea ce priveşte apariţia insuficienţei cardiace, a fibrilaţiei atriale sau a complicaţiilor mecanice.
„Pentru a confirma rezultatele, este necesară efectuarea unei analize prospective a riscurilor care favorizează rezulatatele neforabile la pacienţii cu RVMI”, a concluzionat echipa doctorului Murphy.
Am J Cardiol 2006;98:1571-1573.
Este bine cunoscut faptul că RVMI este asociat cu un risc înalt al decesului intraspital, subliniază autorii studiului. Până acum sunt puţine studii care au urmărit mortalitatea infarctului de ventricul drept la 5 sau la 10 ani de la evenimentul acut.
Dr. Joseph G. Murphy şi colegii săi de la Clinica Mayo din Rochester, Minnesota au urmărit în studiul lor 69 de pacienţi care au suferit un RVMI în perioada 1988-1998. La toţi pacienţii s-a efectuat coronaroangigrafie imediat după internare.
Rata supravieţuirii la 10 ani pentru RVMI legat de leziunea izolată de RCA şi leziunile de RCA/LCA au fost 62%, respectiv 52% (p = nesemnificativ). Mortalitatea a scăzut în mod considerabil după primul an.
Cu excepţia faptului că pacienţii cu leziuni RCA şi LCA au fost mai în vârstă, ambele grupuri au avut caracteristici similare în momentul evenimentului acut. Nu au fost observate diferenţe semnificative între cele două grupuri în ceea ce priveşte apariţia insuficienţei cardiace, a fibrilaţiei atriale sau a complicaţiilor mecanice.
„Pentru a confirma rezultatele, este necesară efectuarea unei analize prospective a riscurilor care favorizează rezulatatele neforabile la pacienţii cu RVMI”, a concluzionat echipa doctorului Murphy.
Am J Cardiol 2006;98:1571-1573.
