Piergiorgio Welby, un italian
paralizat de aproape 40 de ani şi care de trei luni îşi pleda cauza în faţa
justiţiei, cerând eutanasia, a fost deconectat de la aparatul respirator de un
medic anestezist, care acum este pasibil cu zece ani de închisoare, notează
ziarul El Mundo. Lunga agonie a lui Piergiorgio Welby a luat sfârşit. După 40 de ani petrecuţi în pat din cauza unei
distrofii musculare, care practic l-a ţinut paralizat toată viaţa, şi după 88
de zile de luptă cu autorităţile judiciare, cerând eutanasia, viaţa acestui
italian în vârstă de 60 de ani s-a stins în sfârşit miercuri noaptea. Welby a
murit după ce un medic anestezist l-a deconectat de la aparatul respirator care
îl ţinea în viaţă. Welby ceruse justiţiei să-i acorde autorizaţia legală pentru
ca aparatul să fie închis, argumentând că viaţa lui devenise o tortură
insuportabilă. Totuşi, Tribunalul de la Roma a respins în urmă cu două zile
cererea sa, iar Welby disperat a căutat pe cineva capabil să-l ajute să-i
transforme în realitate dorinţa de a muri. ªi l-a găsit în persoana lui Mario
Riccio, medic anestezist la Spitalul Mayor din Cremona.
Bărbatul care a stârnit patimile în Italia privind eutanasia, agitând conştiinţele oamenilor politici şi cetăţenilor, şi-a petrecut 40 de ani ţintuit la pat. Welby - fiu ideologic al revoltei din Mai 68 şi apărător aprig al drepturilor civile - suferea de o boală genetică, o formă gravă de distrofie musculară, maladie cu caracter degenerativ care i-a fost diagnosticată când avea doar 16 ani şi care, puţin câte puţin i-a paralizat muşchii condamnându-l la imobilitatea cea mai absolută. De câteva luni nu mai putea să-şi mişte, decât cu mari eforturi, ochii şi buzele. Nu mai putea vorbi şi nici scrie la computerul personal instalat lângă patul său şi de unde au ieşit atâtea poezii şi eseuri. Nici nu mai putea picta, sau găsi consolare în muzică şi în discurile lui Bob Dylan, unul din cantautorii săi preferaţi. Nici măcar nu mai era capabil să respire singur, depinzând de un aparat la care fusese conectat în 1997. Totuşi, şi în mijlocul acestui cataclism fizic, mintea lui a rămas perfect vie şi lucidă.
”Persoanele apropiate lui Pergiorgio Welby m-au întrebat dacă eram capabil să-i îndeplinesc dorinţa, iar eu m-am arătat disponibil”, a declarat Riccio la o conferinţă de presă. Medicul s-a deplasat la Roma şi l-a cunoscut personal pe bolnav, care i-a confirmat voinţa de a i se întrerupe terapia respiratorie la care fusese supus în urmă cu zece ani. I -a îndeplinit dorinţa: în casa lui din Roma, în prezenţa familiei şi a prietenilor, sub influenţa somniferelor pentru a nu suferi - Riccio i-a administrat lui Welby un cocteil de calmante - şi, odată sedat, dar fără să fie complet inconştient l-a deconectat de la aparatul care îl menţinea în viaţă. Aproximativ 40 de minute mai târziu, la ora 23,40, bolnavul deceda în urma unei insuficienţe cardio-respiratorii. ”Mulţumesc, mulţumesc”, spun cei prezenţi că au fost ultimele sale cuvinte.
”Totul a mers aşa cum a dorit el. A vrut să fie conştient pentru a-şi putea lua rămas bun de la toţi, spunându-i fiecăruia câteva cuvinte”, a declarat Carla Welby, sora lui care l-a însoţit pe acest drum către moarte, alături de Mina, soţia lui, Marco Cappatto /copreşedinte alături de Welby al asociaţiei Luca Coscioni, un organism de apărare a drepturilor invalizilor terminali/ şi Marco Panella, liderul Radicalilor Italieni, între alţii. ”Am făcut pregătirile conform dorinţei lui Piergiorgio, dar în tăcere pentru a evita presiunile asupra familiei sale şi asupra mea. Iar acum mă voi întoarce la Cremona pentru a-mi continua munca”, a spus Riccio.
Anestezistul s-a arătat convins de faptul că nu a făcut nimic ilegal. ”Cel al lui Welby nu este un caz de eutanasie, ci de respingere a tratamentului. Este un concept diferit”, a asigurat Mario Riccio la conferinţa de presă convocată de Radicalii Italieni şi de Asociaţia Luca Coscioni pentru a informa despre moartea lui Welby, ce îşi revendica de trei luni dreptul de a muri declanşând o furtunoasă dezabtere în Italia pe tema eutanasiei. Sunt însă autorităţile cele pe care Riccio trebuie să le convingă că nu a practicat o eutanasie asupra lui Welby, o infracţiune care în Italia este pedepsită cu 10 până la 15 ani de închisoare. Motiv pentru care imediat după încheierea conferinţei, unitatea specială de inteligenţă a poliţiei, Digos, a început interogarea lui Riccio şi a lui Marco Cappatto.
”A fost o interpelare senină. Mario şi cu mine am fost audiaţi separat, în calitate de persoane informate asupra faptelor”, a asigurat preşedintele asociaţiei Luca Coscioni. Referitor la posibilitatea ca acţiunea de deconectare de la aparatul care îl ţinea în viaţă pe Welby să poată duce la o condamnare penală, el a ridicat de umeri: ”Noi, toţi cetăţenii, ne putem confrunta cu o condamnare pe viaţă dacă puterea ar vrea să ne urmărească mai presus de lege. Riccio este conştient că şi-a făcut datoria de medic”. Nu toţi sunt însă de aceeaşi părere. ”Să fie arestaţi vinovaţii acestui asasinat”, a cerut deputatul Luca Volonte, purtător de cuvânt al Partidului Democrat-Creştin /UCD/ în Parlamentul italian. Fostul secretar adjunct de interne şi membru al formaţiunii pro-fasciste Alianţa Naţională, Alfredo Mantovano şi-a lansat, de asemenea, furia împotriva Radicalilor şi ”criminalilor” care ”au ucis din propagandă politică invocând o lege care generalizează moartea”.
Totuşi, la centru-stânga, mulţi şi-au arătat solidaritatea faţă de Welby. ªi numeroase voci s-au ridicat în apărarea unei legi care să pună capăt vidului legal privind eutanasia şi moartea asistată care există actualmente în Italia, şi care, potrivit unora, ar permite unei persoane să respingă un tratament terapeutic. ”Dezbaterea este deschisă şi sper ca în curând să se poată ajunge în Parlament la concluzii ponderate şi împărtăşite”, a declarat preşedintele Republicii, Giorgio Napolitano. La rândul său, Romano Prodi, premierul italian a afirmat: ”Legislaţia ar putea ajunge până la un anumit punct, dar aici este vorba de o dramă de conştiinţă”.
Societatea italiană se arată la fel de divizată ca şi clasa politică. Un sondaj recent publicat de ziarul La Repubblica sublinia că 64 la sută din italieni sunt favorabili întreruperii terapiilor medicale, faţă de 20 la sută care s-au declarat împotrivă. Inclusiv 50 la sută dintre catolicii practicanţi s-au declarat partizani ai eutanasiei, în pofida respingerii Bisericii. (Rompres)
Bărbatul care a stârnit patimile în Italia privind eutanasia, agitând conştiinţele oamenilor politici şi cetăţenilor, şi-a petrecut 40 de ani ţintuit la pat. Welby - fiu ideologic al revoltei din Mai 68 şi apărător aprig al drepturilor civile - suferea de o boală genetică, o formă gravă de distrofie musculară, maladie cu caracter degenerativ care i-a fost diagnosticată când avea doar 16 ani şi care, puţin câte puţin i-a paralizat muşchii condamnându-l la imobilitatea cea mai absolută. De câteva luni nu mai putea să-şi mişte, decât cu mari eforturi, ochii şi buzele. Nu mai putea vorbi şi nici scrie la computerul personal instalat lângă patul său şi de unde au ieşit atâtea poezii şi eseuri. Nici nu mai putea picta, sau găsi consolare în muzică şi în discurile lui Bob Dylan, unul din cantautorii săi preferaţi. Nici măcar nu mai era capabil să respire singur, depinzând de un aparat la care fusese conectat în 1997. Totuşi, şi în mijlocul acestui cataclism fizic, mintea lui a rămas perfect vie şi lucidă.
”Persoanele apropiate lui Pergiorgio Welby m-au întrebat dacă eram capabil să-i îndeplinesc dorinţa, iar eu m-am arătat disponibil”, a declarat Riccio la o conferinţă de presă. Medicul s-a deplasat la Roma şi l-a cunoscut personal pe bolnav, care i-a confirmat voinţa de a i se întrerupe terapia respiratorie la care fusese supus în urmă cu zece ani. I -a îndeplinit dorinţa: în casa lui din Roma, în prezenţa familiei şi a prietenilor, sub influenţa somniferelor pentru a nu suferi - Riccio i-a administrat lui Welby un cocteil de calmante - şi, odată sedat, dar fără să fie complet inconştient l-a deconectat de la aparatul care îl menţinea în viaţă. Aproximativ 40 de minute mai târziu, la ora 23,40, bolnavul deceda în urma unei insuficienţe cardio-respiratorii. ”Mulţumesc, mulţumesc”, spun cei prezenţi că au fost ultimele sale cuvinte.
”Totul a mers aşa cum a dorit el. A vrut să fie conştient pentru a-şi putea lua rămas bun de la toţi, spunându-i fiecăruia câteva cuvinte”, a declarat Carla Welby, sora lui care l-a însoţit pe acest drum către moarte, alături de Mina, soţia lui, Marco Cappatto /copreşedinte alături de Welby al asociaţiei Luca Coscioni, un organism de apărare a drepturilor invalizilor terminali/ şi Marco Panella, liderul Radicalilor Italieni, între alţii. ”Am făcut pregătirile conform dorinţei lui Piergiorgio, dar în tăcere pentru a evita presiunile asupra familiei sale şi asupra mea. Iar acum mă voi întoarce la Cremona pentru a-mi continua munca”, a spus Riccio.
Anestezistul s-a arătat convins de faptul că nu a făcut nimic ilegal. ”Cel al lui Welby nu este un caz de eutanasie, ci de respingere a tratamentului. Este un concept diferit”, a asigurat Mario Riccio la conferinţa de presă convocată de Radicalii Italieni şi de Asociaţia Luca Coscioni pentru a informa despre moartea lui Welby, ce îşi revendica de trei luni dreptul de a muri declanşând o furtunoasă dezabtere în Italia pe tema eutanasiei. Sunt însă autorităţile cele pe care Riccio trebuie să le convingă că nu a practicat o eutanasie asupra lui Welby, o infracţiune care în Italia este pedepsită cu 10 până la 15 ani de închisoare. Motiv pentru care imediat după încheierea conferinţei, unitatea specială de inteligenţă a poliţiei, Digos, a început interogarea lui Riccio şi a lui Marco Cappatto.
”A fost o interpelare senină. Mario şi cu mine am fost audiaţi separat, în calitate de persoane informate asupra faptelor”, a asigurat preşedintele asociaţiei Luca Coscioni. Referitor la posibilitatea ca acţiunea de deconectare de la aparatul care îl ţinea în viaţă pe Welby să poată duce la o condamnare penală, el a ridicat de umeri: ”Noi, toţi cetăţenii, ne putem confrunta cu o condamnare pe viaţă dacă puterea ar vrea să ne urmărească mai presus de lege. Riccio este conştient că şi-a făcut datoria de medic”. Nu toţi sunt însă de aceeaşi părere. ”Să fie arestaţi vinovaţii acestui asasinat”, a cerut deputatul Luca Volonte, purtător de cuvânt al Partidului Democrat-Creştin /UCD/ în Parlamentul italian. Fostul secretar adjunct de interne şi membru al formaţiunii pro-fasciste Alianţa Naţională, Alfredo Mantovano şi-a lansat, de asemenea, furia împotriva Radicalilor şi ”criminalilor” care ”au ucis din propagandă politică invocând o lege care generalizează moartea”.
Totuşi, la centru-stânga, mulţi şi-au arătat solidaritatea faţă de Welby. ªi numeroase voci s-au ridicat în apărarea unei legi care să pună capăt vidului legal privind eutanasia şi moartea asistată care există actualmente în Italia, şi care, potrivit unora, ar permite unei persoane să respingă un tratament terapeutic. ”Dezbaterea este deschisă şi sper ca în curând să se poată ajunge în Parlament la concluzii ponderate şi împărtăşite”, a declarat preşedintele Republicii, Giorgio Napolitano. La rândul său, Romano Prodi, premierul italian a afirmat: ”Legislaţia ar putea ajunge până la un anumit punct, dar aici este vorba de o dramă de conştiinţă”.
Societatea italiană se arată la fel de divizată ca şi clasa politică. Un sondaj recent publicat de ziarul La Repubblica sublinia că 64 la sută din italieni sunt favorabili întreruperii terapiilor medicale, faţă de 20 la sută care s-au declarat împotrivă. Inclusiv 50 la sută dintre catolicii practicanţi s-au declarat partizani ai eutanasiei, în pofida respingerii Bisericii. (Rompres)
