Concepţia şi cancerul, care marchează începutul şi
adesea sfârşitul vieţii, au în comun anumite detalii moleculare. Celulele
canceroase îşi multiplică conţinutul şi se divizează rapid; la fel se întâmplă
cu ouăle fertilizate, notează The
Economist în ultimul număr online. Acest lucru necesită reprogramare
genetică. În mod curios, ca rezultat al reprogramării,
amândouă conţin un număr apreciabil de enzime denumite revers-transcriptază, pe
care biologii le asociază de obicei cu anumite infecţii virale, inclusiv HIV.
Corrado Spadafora din cadrul Institutului Naţional al Sănătăţii din Roma, studiază acest puzzle puţin cunoscut. Există mii de gene de revers-transcriptază în genoamele mamiferelor. Probabil că au rămas de la infecţii virale mai vechi care au fost selectate de evoluţie, pentru a face ceva folositor. Ce presupune acest lucru, dr. Spadaforea nu ştie încă precis, dar datele pe care le-a prezentat în cadrul reuniunii anuale a Societăţii Britanice de Andrologie de la Leeds, sugerează câteva răspunsuri. Aceste lucruri demonstrează că enzima este mai mult decât pur şi simplu folositoare. Este esenţială.
Dr. Spadafora a demonstrat recent că revers-transcriptaza este necesară pentru dezvoltarea embrionilor de şoareci. El a făcut acest lucru prin îndepărtarea ei în două moduri. Mai întâi, el a expus embrioni unui medicament administrat în cazul bolnavilor de SIDA, numit Nevirapin, care funcţionează deteriorând enzima. Acest lucru a oprit dezvoltarea ori de câte ori era adăugat embrionilor în stadiul de numai patru celule mari. Administrarea medicamentului mai târziu, când celulele se divizaseră deja în opt, nu are nici un efect.
În al doilea rând, a verificat dacă medicamentul nu cumva dăunează embrionilor într-un fel necunoscut, prin oprirea genelor rezultate din revers-transcriptază. Rezultatul a fost acelaşi: embrionii nu au murit, şi din nou, în timpul unei perioade sensibile, se pare că s-au blocat într-un stadiu juvenil.
Explicaţia acestui fenomen se află în maturitatea biochimică a embrionilor cu opt celule, comparativ cu juniorii acestora - cele patru celule. Există unele indicii potrivit cărora revers-transcriptaza este necesară pentru o serie de funcţii embrionice care fac ca celulele să fie pregătide să se specializeze în diferite tipuri de ţesut. ªapte dintre cele 10 gene pe care le-a testat dr Spadafora erau active în embrionii sănătoşi, dar erau inactive în cazul celor blocaţi de Nevirapin.
Având în vedere că celulele canceroase conţin de asemenea o mare parte de revers-transcriptază, dr Spadafora s-a întreabat dacă blocarea acţiunii enzimei nu ar opri şi divizarea celulelor. El a transplantat patru tipuri de cancer uman la patru grupuri de şoareci şi a tratat o parte din fiecare grup cu Nevirapin sau un medicament similar. În toate cazurile, cu cât a administrat mai devreme medicamentul, cu atât tumora a crescut mai lent. Mai mult decât atât, efectul a fost reversibil. Dr Spadafora a retras tratamentul şi a văzut cum tumorile au crescut mai repede, iar apoi a reluat tratamentul văzând diminuarea acestora din nou. Ca şi în experimentele embrionilor, el a suprimat genele celulelor canceroase care au produs revers-transcriptaza şi a descoperit că tumorile au crescut mai încet. Mai mult, atât medicamentele cât şi tehnica de suprimare a genelor au subţiat unele tipuri de celule canceroase, ceea ce sugerează că ambele metode de debarasare de efectele revers-trancriptazei provoacă schimbări moleculare similare în interiorul celulelor. (The Economist, Rompres)
Corrado Spadafora din cadrul Institutului Naţional al Sănătăţii din Roma, studiază acest puzzle puţin cunoscut. Există mii de gene de revers-transcriptază în genoamele mamiferelor. Probabil că au rămas de la infecţii virale mai vechi care au fost selectate de evoluţie, pentru a face ceva folositor. Ce presupune acest lucru, dr. Spadaforea nu ştie încă precis, dar datele pe care le-a prezentat în cadrul reuniunii anuale a Societăţii Britanice de Andrologie de la Leeds, sugerează câteva răspunsuri. Aceste lucruri demonstrează că enzima este mai mult decât pur şi simplu folositoare. Este esenţială.
Dr. Spadafora a demonstrat recent că revers-transcriptaza este necesară pentru dezvoltarea embrionilor de şoareci. El a făcut acest lucru prin îndepărtarea ei în două moduri. Mai întâi, el a expus embrioni unui medicament administrat în cazul bolnavilor de SIDA, numit Nevirapin, care funcţionează deteriorând enzima. Acest lucru a oprit dezvoltarea ori de câte ori era adăugat embrionilor în stadiul de numai patru celule mari. Administrarea medicamentului mai târziu, când celulele se divizaseră deja în opt, nu are nici un efect.
În al doilea rând, a verificat dacă medicamentul nu cumva dăunează embrionilor într-un fel necunoscut, prin oprirea genelor rezultate din revers-transcriptază. Rezultatul a fost acelaşi: embrionii nu au murit, şi din nou, în timpul unei perioade sensibile, se pare că s-au blocat într-un stadiu juvenil.
Explicaţia acestui fenomen se află în maturitatea biochimică a embrionilor cu opt celule, comparativ cu juniorii acestora - cele patru celule. Există unele indicii potrivit cărora revers-transcriptaza este necesară pentru o serie de funcţii embrionice care fac ca celulele să fie pregătide să se specializeze în diferite tipuri de ţesut. ªapte dintre cele 10 gene pe care le-a testat dr Spadafora erau active în embrionii sănătoşi, dar erau inactive în cazul celor blocaţi de Nevirapin.
Având în vedere că celulele canceroase conţin de asemenea o mare parte de revers-transcriptază, dr Spadafora s-a întreabat dacă blocarea acţiunii enzimei nu ar opri şi divizarea celulelor. El a transplantat patru tipuri de cancer uman la patru grupuri de şoareci şi a tratat o parte din fiecare grup cu Nevirapin sau un medicament similar. În toate cazurile, cu cât a administrat mai devreme medicamentul, cu atât tumora a crescut mai lent. Mai mult decât atât, efectul a fost reversibil. Dr Spadafora a retras tratamentul şi a văzut cum tumorile au crescut mai repede, iar apoi a reluat tratamentul văzând diminuarea acestora din nou. Ca şi în experimentele embrionilor, el a suprimat genele celulelor canceroase care au produs revers-transcriptaza şi a descoperit că tumorile au crescut mai încet. Mai mult, atât medicamentele cât şi tehnica de suprimare a genelor au subţiat unele tipuri de celule canceroase, ceea ce sugerează că ambele metode de debarasare de efectele revers-trancriptazei provoacă schimbări moleculare similare în interiorul celulelor. (The Economist, Rompres)
