Injectarea intraprostatică a toxinei botulinice
de tip A (botulinum toxin type A, BoNT-A) este o terapie sigură şi eficientă
pentru hiperplazia benignă de prostată (benign prostatic hyperplasia, BPH), cu
îmbunătăţire pe o perioadă minimă de 12 luni, conform unui articol publicat în
numărul din noiembrie al BJU
International şi prezentat de Reuters
Health.
BoNT-A
(Botox) injectat în vezica urinară şi uretră s-a dovedit a fi eficientă
împotriva multor disfuncţii de golire a vezicii. Studii recente au sugerat că
această substanţă, prin influenţarea neurotransmiţătorilor, ar ameliora şi
simptomele din BPH.
În studiul prezent dr. Michael B. Chancellor şi colegii săi de la University of Pittsburgh School of Medicine au descris rezultatele clinice obţinute la 41 de bărbaţi care au suferit de BPH rezistentă la medicamente şi care au fot trataţi cu BoNT-A la Chang Gung Memorial Hospital Kaohsiung din Taiwan. Substanţa a fost administrată transperineal sub ghidaj ecografic transrectal într-o doză de 100 U în cazurile în care volumul prostatei a fost sub 30 ml, iar peste acest volum într-o doză de 200 U.
Nu au fost notate reacţii adverse la nici unul dintre participanţi.
Atât simptomele legate de tractul urinar inferior cât şi calitatea vieţii s-au îmbunătăţit într-un procent de peste 30% la 31 dintre bărbaţi. În plus, în urma tratamentului cu BoNT-A a fost obţinută o golire spontană a vezicii la 5 pacienţi cu retenţie urinară.
Într-un mod interesant, rezultatele sugerează că beneficiile toxinei botulinice nu au fost datorate numai abilităţii sale de a o micşora prostata. 7 dintre cei 12 bărbaţi la care nu s-a produs nici o schimbare a dimensiunilor de prostată au relatat o îmbunătăţire marcată a fluxului urinar, a simptomelor de tract urinar inferior şi a calităţii vieţii.
Beneficiile tratamentului cu BoNT-A s-au menţinut pe o perioadă de urmărire de 12 ani, au notat cercetătorii.
Explicaţii posibile pentru beneficiile independente de volumul prostatei ar fi „efectul inhibitor asupra tonusului celulelor musculare netede şi funcţiile senzoriale anormale” .
„Snt necesare analize histologice şi de biologie moleculară, precum şi evaluarea caracteristicilor de doză-răspuns şi cost-eficienţă pentru a stabili mecanismul exact şi pentru a confirma beneficiul sbstanţei BoNT-A”, a concluzionat echipa doctorului Chancellor.
BJU Int 2006;98:1033-1037.
În studiul prezent dr. Michael B. Chancellor şi colegii săi de la University of Pittsburgh School of Medicine au descris rezultatele clinice obţinute la 41 de bărbaţi care au suferit de BPH rezistentă la medicamente şi care au fot trataţi cu BoNT-A la Chang Gung Memorial Hospital Kaohsiung din Taiwan. Substanţa a fost administrată transperineal sub ghidaj ecografic transrectal într-o doză de 100 U în cazurile în care volumul prostatei a fost sub 30 ml, iar peste acest volum într-o doză de 200 U.
Nu au fost notate reacţii adverse la nici unul dintre participanţi.
Atât simptomele legate de tractul urinar inferior cât şi calitatea vieţii s-au îmbunătăţit într-un procent de peste 30% la 31 dintre bărbaţi. În plus, în urma tratamentului cu BoNT-A a fost obţinută o golire spontană a vezicii la 5 pacienţi cu retenţie urinară.
Într-un mod interesant, rezultatele sugerează că beneficiile toxinei botulinice nu au fost datorate numai abilităţii sale de a o micşora prostata. 7 dintre cei 12 bărbaţi la care nu s-a produs nici o schimbare a dimensiunilor de prostată au relatat o îmbunătăţire marcată a fluxului urinar, a simptomelor de tract urinar inferior şi a calităţii vieţii.
Beneficiile tratamentului cu BoNT-A s-au menţinut pe o perioadă de urmărire de 12 ani, au notat cercetătorii.
Explicaţii posibile pentru beneficiile independente de volumul prostatei ar fi „efectul inhibitor asupra tonusului celulelor musculare netede şi funcţiile senzoriale anormale” .
„Snt necesare analize histologice şi de biologie moleculară, precum şi evaluarea caracteristicilor de doză-răspuns şi cost-eficienţă pentru a stabili mecanismul exact şi pentru a confirma beneficiul sbstanţei BoNT-A”, a concluzionat echipa doctorului Chancellor.
BJU Int 2006;98:1033-1037.
