La mulţi pacienţi trataţi prin inserţia unui TIPPS
(transjugular intrahepatic portosystemic stent shunt) pentru ameliorarea
hipertensiunii portale şi la care ulterior a apărut encefalopatia hepatică,
modificarea percutanată a şuntului poate fi benefică, susţine un articol
publicat recent în revista Gut. Dr. Narendra Kochar a
declarat pentru Reuters Health că
„modificarea şuntului poate fi eficientă la aproximativ două treimi a
pacienţilor care suferă de encefalopatie hepatică apărută după aplicarea de
TIPPS şi care nu sunt candidaţi pentru transplantul hepatic.”
Pentru a evalua acestă procedură, Dr. Kochar de la Royal Infirmary of Edinburgh şi colegii săi au analizat datele de la 733 de inserţii de TIPPS realizate într-o perioadă de 14 ani. Encefalopatia hepatică a apărut la 211 de pacienţi.
Modificarea şuntului s-a efectuat la 38 de subiecţi: la 29 şuntul a fost obstruat iar în 9 cazuri s-a aplicat o reducere a acestuia. Rezultatele au fost similare cu ambele proceduri; starea pacienţilor s-a îmbunătăţit într-un procent de 58%. Evoluţia la restul subiecţilor a fost staţionară sau agravată. Supravieţuirea medie a bolnavilor cu evoluţie favorabilă a fost de 278 de zile comparativ cu 79 de zile în cazul pacienţilor care nu au răspuns la tratament.
Trei pacienţi au decedat din cauza complicaţiilor hepatice apărute în urma ocluziei şuntului.
În concluzie, Dr. Kochar a accentuat că „ocluzia şuntului poate fi asociată cu unele complicaţii ameninţătoare de viaţă, de aceea reducerea este metoda preferată pentru modificarea TIPPS.”
„Sunt necesare studii suplimentare pentru a identifica predictorii răspunsului la modificarea şuntului”, a mai adăugat cercetătorul.
Gut 2006;55:1617-1623.
Pentru a evalua acestă procedură, Dr. Kochar de la Royal Infirmary of Edinburgh şi colegii săi au analizat datele de la 733 de inserţii de TIPPS realizate într-o perioadă de 14 ani. Encefalopatia hepatică a apărut la 211 de pacienţi.
Modificarea şuntului s-a efectuat la 38 de subiecţi: la 29 şuntul a fost obstruat iar în 9 cazuri s-a aplicat o reducere a acestuia. Rezultatele au fost similare cu ambele proceduri; starea pacienţilor s-a îmbunătăţit într-un procent de 58%. Evoluţia la restul subiecţilor a fost staţionară sau agravată. Supravieţuirea medie a bolnavilor cu evoluţie favorabilă a fost de 278 de zile comparativ cu 79 de zile în cazul pacienţilor care nu au răspuns la tratament.
Trei pacienţi au decedat din cauza complicaţiilor hepatice apărute în urma ocluziei şuntului.
În concluzie, Dr. Kochar a accentuat că „ocluzia şuntului poate fi asociată cu unele complicaţii ameninţătoare de viaţă, de aceea reducerea este metoda preferată pentru modificarea TIPPS.”
„Sunt necesare studii suplimentare pentru a identifica predictorii răspunsului la modificarea şuntului”, a mai adăugat cercetătorul.
Gut 2006;55:1617-1623.
