Markerii plasmatici şi urinari ai stresului
oxidativ prezenţi în cursul trimestrului al doilea par să fie asociate cu
hipertensiunea gestaţională ulterioară, potrivit relatărilor unei echipe de
cercetători din China. În numărul din septembrie al revistei BJOG, Dr. M. S. Rogers şi colegii săi de
la University of Hong Kong au publicat rezultatele unui studiu care a evaluat
valoarea predictivă a substanţei 8-iso-prostaglandin F2 alfa (8-isoPGF2a) şi a valorilor medii ale
tensiunii arteriale (TAM) la pacientele unei clinici prenatale.
În cadrul studiului s-a măsurat tensiunea arterială şi nivelul 8-isoPGF2a plasmatic şi urinar, respectiv s-a efectuat un test oral de toleranţă la glucoză (TOTG) la 388 de paciente aflate în săptămânile de gestaţie 24-32. De asemenea, au fost recoltate probe plasmatice şi urinare de la 381 de femei în perioada gestaţională de 34-37 săptamâni.
Hipertensiunea indusă de sarcină sau preeclampsia a apărut ulterior la 17 de femei (4,2%). În momentul testului TOTG, ele au avut un raport creatinină/8-isoPGF2a plasmatic şi urinar semnificativ mai mare. În acelaşi timp, la aceste paciente şi TAM măsurată a fost mai înaltă decât la femeile care au rămas normotensive. La măsurătorile din săptămâna 34-37 numai nivelul 8-isoPGF2a plasmatic a rămas ridicat la acest grup.
În lumina acestor rezultate, cercetătorii au tras concluzia că nivelul plasmatic al 8-isoPGF2a măsurat între săptămânile 24-32 ale sarcinii este un predictor bun al hipertensiunii gestaţionale ulterioare. Totuşi, „şi abilitatea predictivă a acestei substanţe scade cu înaintarea sarcinii” au precizat cercetătorii.
BJOG 2006;113:1053-1059.
În cadrul studiului s-a măsurat tensiunea arterială şi nivelul 8-isoPGF2a plasmatic şi urinar, respectiv s-a efectuat un test oral de toleranţă la glucoză (TOTG) la 388 de paciente aflate în săptămânile de gestaţie 24-32. De asemenea, au fost recoltate probe plasmatice şi urinare de la 381 de femei în perioada gestaţională de 34-37 săptamâni.
Hipertensiunea indusă de sarcină sau preeclampsia a apărut ulterior la 17 de femei (4,2%). În momentul testului TOTG, ele au avut un raport creatinină/8-isoPGF2a plasmatic şi urinar semnificativ mai mare. În acelaşi timp, la aceste paciente şi TAM măsurată a fost mai înaltă decât la femeile care au rămas normotensive. La măsurătorile din săptămâna 34-37 numai nivelul 8-isoPGF2a plasmatic a rămas ridicat la acest grup.
În lumina acestor rezultate, cercetătorii au tras concluzia că nivelul plasmatic al 8-isoPGF2a măsurat între săptămânile 24-32 ale sarcinii este un predictor bun al hipertensiunii gestaţionale ulterioare. Totuşi, „şi abilitatea predictivă a acestei substanţe scade cu înaintarea sarcinii” au precizat cercetătorii.
BJOG 2006;113:1053-1059.
