Legioneloza, aşa-numita
boală a legionarilor, se ia din piscine sau de la unele instalaţii de aer
condiţionat. Este o boală cu agresivitate deosebită în sezonul a
estival, a declarat prof. dr. Marian
Neguţ de la Institutul Cantacuzino. Ea se poate dezvolta în general în
toate spaţiile închise, în săli de şedinţă mari, în avioane - de la aerul
condiţionat, în mijloace de transport în comun. Cele mai expuse sunt persoanele în
vârstă deoarece
acestea stau mai mult izolate în casă. În cazul aerului condiţionat, boala nu
se dezvoltă până când nu există o sursă care să ducă la împrăştierea bacteriei.
De aceea, pe timpul verii, instalaţiile
de aer condiţionat trebuie să fie menţinute în perfectă stare şi să fie de
două-trei ori pe săptămână controlate, spălate, şi decontaminate. În cazul
apelor de la duşuri şi băi şi de la piscine, trebuie efectuate controale ca în
cazul hotelurilor de patru-cinci stele, care au obligaţia să prezinte şi un
certificat de absenţă a legionelei din instalaţiile de aer condiţionat.
Legioneloza este o boală care a apărut în 1977, în Statele Unite ale Americii şi este determinată de Legionella pneumophila, bacterie care este observată în sol, în apăâ şi în aer. Transmiterea se face prin particule de apă sau praf şi prin respiraţie.
Bacteria este foarte periculoasă deoarece, atunci când ajunge în alveolele pulmonare, se multiplică în 24 de ore şi are o acţiune foarte rapidă, agresivă, mai ales în cazul organismelor cu mecanismele de apărare scăzute, ducând la septicemie, a explicat prof. dr. Marian Neguţ.
Incubaţia este variabilă, între două şi zece zile, după care are un debut exploziv. Ea se manifestă printr-o stare generală confuză, febră, dureri musculare, frison, stare confuzională, tuse, greutate în respiraţie, senzaţie de sufocare şi. în cadrul sindromului digestiv care nu este constant, cu greaţă şi diaree. Boala seamănă foarte bine cu o bronhopneumonie. Infecţia dobândită în comunitate poate fi tratată cu eritromicină sau tetraciclină, în timp ce medicamentele de ales în cazul infecţiilor intraspitaliceşti sunt levofloxacina şi azitromicina. Nu există un vaccin împotriva acestei bacterii.
Sursa citată a atras atenţia că există dificultăţi în diagnosticarea acestei boli, fiind nevoie de o foarte atentă examinare a pacientului. Din totalul cazurilor înregistrate, doar 5% au fost diagnosticate.
În ţările vest-europene, incidenţa acestei boli este de 1,5 cazuri la 100.000 de locuitori, în SUA - 1,7 cazuri la 100.000 locuitori iar în Australia - 37% la 100.000 locuitori. (Rompres)
Legioneloza este o boală care a apărut în 1977, în Statele Unite ale Americii şi este determinată de Legionella pneumophila, bacterie care este observată în sol, în apăâ şi în aer. Transmiterea se face prin particule de apă sau praf şi prin respiraţie.
Bacteria este foarte periculoasă deoarece, atunci când ajunge în alveolele pulmonare, se multiplică în 24 de ore şi are o acţiune foarte rapidă, agresivă, mai ales în cazul organismelor cu mecanismele de apărare scăzute, ducând la septicemie, a explicat prof. dr. Marian Neguţ.
Incubaţia este variabilă, între două şi zece zile, după care are un debut exploziv. Ea se manifestă printr-o stare generală confuză, febră, dureri musculare, frison, stare confuzională, tuse, greutate în respiraţie, senzaţie de sufocare şi. în cadrul sindromului digestiv care nu este constant, cu greaţă şi diaree. Boala seamănă foarte bine cu o bronhopneumonie. Infecţia dobândită în comunitate poate fi tratată cu eritromicină sau tetraciclină, în timp ce medicamentele de ales în cazul infecţiilor intraspitaliceşti sunt levofloxacina şi azitromicina. Nu există un vaccin împotriva acestei bacterii.
Sursa citată a atras atenţia că există dificultăţi în diagnosticarea acestei boli, fiind nevoie de o foarte atentă examinare a pacientului. Din totalul cazurilor înregistrate, doar 5% au fost diagnosticate.
În ţările vest-europene, incidenţa acestei boli este de 1,5 cazuri la 100.000 de locuitori, în SUA - 1,7 cazuri la 100.000 locuitori iar în Australia - 37% la 100.000 locuitori. (Rompres)
