Statinele sunt benefice în hipertensiunea arterială
deoarece scad nivelul colesterolului LDL, îmbunătăţesc funcţia endotelială,
interacţionează cu sistemul renină-angiotensină şi influenţează complianţa
arterelor mari. Întrebarea este, dacă statinele
au un efect benefic pe mortalitatea şi morbiditatea crdiovasculară şi din cauza
unui efect antihipertensiv. Un număr limitat de studii s-au efectuat până
acum pe această temă. O metaanaliză a acestor cercetări a fost recent prezentată la întâlnirea Societăţii Europene de
Hipertensiune (ESH). S-a dovedit, că tratamentul cu statine are un efect
antihipertensiv mic, dar semnificativ din punct de vedere statistic, în special pe tensiunea arterială sistolică (TAS).
Statinele aveau un efect mai puternic asupra tensiunii arteriale când în analiză erau incluse numai studiile în care TAS urmărită era în medie > 130mmHg, aceasta prezentând o reducere semnificativă de 4mmHg. Cu restricţionarea analizei la studiile cu tensiunea arterială diastolică (TAD) medie > 80mmHg, s-a găsit o reducere a TAD cu 1,2 mmHg. Efectul statinelor era mai puternic în cele patru triale care includeau pacienţi diabetici, cu reducerea medie a TAS cu 6 mmHg şi a TAD cu 3 mmHg.
Nu s-a găsit o relţie semnificativă între răspunsul presiunii arteriale la tratamentul cu statine şi vârsta, statusul diabetic, modificările în colesterolul seric din cauza terapiei şi tratamentul antihipertensiv concomitent. “Legătura cu diabetul zaharat este sugestiv, dar nu s-a dovedit semnificativ din punct de vedere statistic şi nu este clar dacă această influenţă aparţine întregei clase sau numai a unui sau a mai multor medicamente.
Un posibil mecanism de acţiune ar fi reprezentat de faptul că pacienţii care au un grad mai mare de disfuncţie endotelială ar avea şi un răspuns mai accentuat la statine”, ne explică Prof. Pasquale Strazzullo, conducătorul echipei de cercetători de la Federico II University Medical School din Italia.
Statinele aveau un efect mai puternic asupra tensiunii arteriale când în analiză erau incluse numai studiile în care TAS urmărită era în medie > 130mmHg, aceasta prezentând o reducere semnificativă de 4mmHg. Cu restricţionarea analizei la studiile cu tensiunea arterială diastolică (TAD) medie > 80mmHg, s-a găsit o reducere a TAD cu 1,2 mmHg. Efectul statinelor era mai puternic în cele patru triale care includeau pacienţi diabetici, cu reducerea medie a TAS cu 6 mmHg şi a TAD cu 3 mmHg.
Nu s-a găsit o relţie semnificativă între răspunsul presiunii arteriale la tratamentul cu statine şi vârsta, statusul diabetic, modificările în colesterolul seric din cauza terapiei şi tratamentul antihipertensiv concomitent. “Legătura cu diabetul zaharat este sugestiv, dar nu s-a dovedit semnificativ din punct de vedere statistic şi nu este clar dacă această influenţă aparţine întregei clase sau numai a unui sau a mai multor medicamente.
Un posibil mecanism de acţiune ar fi reprezentat de faptul că pacienţii care au un grad mai mare de disfuncţie endotelială ar avea şi un răspuns mai accentuat la statine”, ne explică Prof. Pasquale Strazzullo, conducătorul echipei de cercetători de la Federico II University Medical School din Italia.
