Studierea mecanismelor care le permit animalelor să iasă din hibernare fără deteriorări cerebrale ar putea contribui la lupta împotriva bolilor degenerative.
Când se trezesc după lunga pauză de iarnă, urşii, marmotele sau aricii nu uită nimic, deşi răcirea creierului a dus la o pierdere de sinapse - zonele de contact prin care circulă informaţia între neuronii din creier. Altele se formează în schimb odată cu creşterea temperaturii, scrie miercuri lepoint.fr.
Pentru că 'pierderea sinaptică' este unul din primele semne ale bolilor neurodegenerative, Alzheimer de exemplu, oamenii de ştiinţă sunt extrem de interesaţi de acest fenomen.
Într-un număr recent al revistei Nature, o echipă de cercetători englezi arată că a răcit artificial creierul unor şoareci şi a pus în evidenţă proteine asociate acestui mecanism. 'Cu cât neuronii noştri (care nu se mai înmulţesc) stabilesc mai multe conexiuni între ei, cu atât creierul funcţionează mai bine şi în mod mai durabil. Este ceea ce se numeşte plasticitate cerebrală. Unul din primele semne ale bolilor neurodegenerative este pierderea sinaptică, prin urmare o scădere a acestei plasticităţi', spune profesorul Philippe Amouyel de la Institutul Pasteur din Lille.
Autorii articolului au decis să studieze un model de plasticitate sinaptică 'controlată', legat de fenomenul de hibernare. În laborator, ei au răcit artificial şoareci care sufereau de o formă de Alzheimer şi de o afecţiune prionică (prionii sunt agenţi infecţioşi neconvenţionali de natură proteică, lipsiţi de orice tip de acid nucleic, care produc un grup de boli neurodegenerative. Ei sunt implicaţi şi în boala 'vacii nebune'). Temperatura corpului le-a fost coborâtă progresiv până la 16-18 grade C. Aşa cum se întâmplă la animalele care hibernează, numărul de sinapse din creierul rozătoarelor a scăzut odată cu frigul şi a crescut când temperatura a urcat. Cercetătorii au descoperit că acest mecanism implica proteine, dintre care una legată de ARN (moleculă foarte apropiată de ADN, care constituie cromozomii), numită RBM3.
'Datorită acestor experienţe, oamenii de ştiinţă au constat că pot controla plasticitatea sinaptică la şoareci şi pot compensa anumite tulburări de comportament, mărind speranţa de viaţă', adaugă profesorul Amouyel, care consideră studiul fundamental şi interesant. Ideea este să stimulăm capacitatea noastră de rezistenţă la pierderea neuronală, favorizând plasticitatea sinaptică prin manipularea exprimării RBM3. Potrivit cercetătorului, aceste acţiuni merg în acelaşi sens cu toate cele care vizează creşterea rezervei cognitive pentru a întârzia apariţia primelor semne ale bolii datorită unei "gimnastici" cerebrale regulate. Scopul cercetărilor este de a încerca modificarea tendinţei în creştere a acestor afecţiuni, odată cu îmbătrânirea populaţiei, concluzionează lepoint.fr.
Sursa: AGERPRES
