„Poți descoperi ce minunată este viața într-un copil de 700 de grame!”. Asistă zilnic la admirabila luptă pentru supraviețuire de care sunt capabile micile ființe umane. Îi consideră pe acești luptători exemple de comportament. Tocmai de aceea spune că neonatologia este o profesie cu o mare încărcătură emoțională, o enormă responsabilitate, dar plină de fascinație.
Profesor doctor Silvia-Maria Stoicescu, președintele Asociației Române de Neonatologie, ne vorbește despre prima și cea mai importantă lună din viața oricărui om.
Salvați Copii România face un apel de suport pentru scăderea mortalității infantile.
Se spune despre un nounăscut că este o ființă delicată, fragilă, dar care în același timp este capabilă să ducă o luptă fantastică pentru a se adapta la viața extrauterină. Dumneavoastră cum considerați că este nou-născutul?
Cred că perioada de nounăscut, care înseamnă prima lună de viață, este perioada cea mai dificilă pentru orice om. Întradevăr adaptarea la un alt ambient decât cel cu care ai fost obișnuit timp de 9 luni, vorbind despre copilul născut la termen, este dificilă mai ales pentru un organism care nu este maturat complet din punct de vedere funcțional. De aceea, cred că este cea mai grea perioadă din viața omului. Există într-adevăr fragilitatea particulară morfologică și funcțională a nounăscutului, dar în același timp este incredibil cum poate un nou-născut să lupte pentru viață. Iar dacă nou-născutul are și o vârstă de gestație mai mică de 9 luni sau de 39 de săptămâni, cum este în limbajul nostru medical, începând cu 24 de săptămâni, cum este în România începând de anul trecut, consider că este o minune. Vă spun cu toată sinceritatea că pentru mine acești copii sunt un exemplu de comportament: nimic nu te poate învinge și opri dacă dorești să supraviețuiești bine. E foarte important să supraviețuiești bine. Să supraviețuiești cu handicap nu e atât de minunat. Cu toate că este o lume pe care noi nu o cunoaștem complet și nu am putea să ne exprimăm clar. Dar supraviețuirea în parametrii normali este extraordinară pentru un copil născut la numai 24 de săptămâni de vârstă gestațională.
Dr. Silvia Stoicescu: Putem spune cu mândrie că și în Rpmânia pot să supraviețuiască prematuri de 500-600 de grame.
Ce simt părinții unui astfel de copil care iese învingător din lupta pentru supraviețuire?
În prima perioadă, părinții trec prin stări de teamă, de groază, de bucurie, iarăși de cădere, pentru că există suișuri și coborâșuri în adaptarea la viața extrauterină, care poate să dureze o săptămână pentru copilul născut la termen sau până la 3-4 luni pentru un prematur. Familia care trăiește lângă un asemenea copil încearcă tot felul de sentimente: de bucurie că a scăpat încă o zi, de tristețe când i se spune că are o leziune cerebrală care ar putea să evolueze rău, de încă mare bucurie după 2 săptămâni, iarăși de tristețe când mai face o complicație și de teamă mare când se duce cu el acasă, fiindcă părinții sunt atunci responsabili pentru tot. Este foarte frumos, dar în același timp există o foarte mare încărcătură emoțională.
Ce v-a determinat să alegeți neonatologia?
Pediatria mi-a plăcut dintotdeauna. Mi-am dorit pediatrie fără o explicație anume. Mi-am dorit să lucrez cu copiii. Apoi de-a lungul pregătirii profesionale am făcut pediatrie de urgență, am lucrat la terapie intensivă pentru copii. M-a fascinat faptul că dacă știi să faci ceva potrivit copilului, el îți răspunde mult mai repede și rezultatele sunt frumoase. După 1990, când în țară au pătruns informațiile despre neonatologie, mi-am ales această specialitate la sfatul mentorului meu – domnul profesor Trișcu Răzvan. Când a trebuit să aleg la concursul pe țară între pediatrie și neonatologie, dânsul mi-a spus „Alege neonatologia, este viitorul”. Astfel am ajuns la Maternitatea Polizu. Neonatologia este o combinație foarte interesantă între ceea ce înseamnă modern – electronica și ceea ce înseamnă vechi de când lumea – nou-născut. Noutatea este că după 1990, datorită progreselor electronice, acei copii prematuri care nu aveau nicio șansă de supraviețuire încep să trăiască în condiții bune. Neonatologia este un domeniu foarte solicitant pentru medic.
Organizația Sașvați Copiii: 15 maternități dotate cu echipamente medicale performante.
Ce calități trebui să aibă un medic neonatolog?
Sunt mai multe calități. Trebuie să fii un medic pediatru bun, un medic de urgență bun, să ai foarte mult sânge rece, să ai un bun echilibru psihic, să ai cunoștințe matematice temeinice, să știi multă fiziologie și patologie. Pentru că este vorba pe de o parte de un organism necunoscut care trece prin încercarea vieții lui, acesta fiind nou-născutul. Iar pe de altă parte este vorba de medicină și de aparatură performantă pe care trebuie să știi să o mânuiești ca să nu interacționezi greșit cu un echilibru fragil existent la nou-născut. Este destul de greu, dar de aici apar fascinația și descărcarea permanentă de adrenalină. Atunci când glumim între noi spunem că nu avem nevoie de sporturi extreme, pentru că noiavem parte de adrenalină în fiecare zi. Avem o profesie în care, dacă știi ce să faci atunci când ai un nou-născut care nu este bine, i-ai asigurat viața. Dacă ai o ezitare numai de câteva minute îi prelungești lupta pentru supraviețuire. Dacă întârzii mai multe minute poți să-l pierzi. În profesia noastră este o luptă contracronometru. Avem o foarte mare responsabilitate, dar este fascinant. Mie îmi place! Mulți nu înțeleg cum poți avea bucurie să comunici cu un copil de 700- 800 de grame, dar când descoperi ce minunată este viața în copilul de câteva sute de grame... înțelegi pe deplin. Dacă îl atingi, poți vedea cum îți răspunde. Lumea nu înțelege ce înseamnă viață până când nu stă lângă un asemenea copil.
Care a fost cel mai mic firicel de viață pe care l-ați salvat?
Am avut un copilaș de 550 de grame, născut la 23 de săptămâni, așadar cu o vârstă de gestație de circa 5 luni și jumătate. Este un băiețel care are acum 4 ani și care este perfect sănătos.
Ce riscuri au copiii născuți prematur?
Ricurile prematurității depind de vârsta de gestație. Sunt copii născuți înainte de termen cu 2-4 săptămâni, care pot avea greutăți mari, ca și un noună scut la termen, peste 2.700 de grame, care nu vor avea riscuri deosebite, ci un comportament ca orice copil născut la termen. Prematurul cu vârstă mică de gestație, sub 32 de săptămâni și peste cea mai mică vârstă de 24 de săptămâni, care necesită îngrijiri speciale, poate avea riscuri. Practic, dacă nu există incubatoare și ventilatoare performante, aparatură de monitorizare, medicamente specifice, un astfel de premature moare, pentru că nu poate să respire. Din punct de vedere morfo-funcțional, el nu poate să existe în viața terestră. Acesta este riscul cel mai mare. Un alt risc este să supraviețuiască cu handicap secundar leziunilor cerebrale de tipul hemoragiilor cerebrale sau handicap pulmonar, plămânul trebuiind supravegheat ca dezvoltare până la 12 ani. În aceste situații se pot afla prematurii cu vârstă de gestație foarte mică, sub 34 de săptămâni. Alte riscuri se referă la recuperarea de greutate, când deficitul din punct de vedere ponderal se asociază cu deficit energetic în dezvoltarea creierului și determină un coeficient de inteligență redus și o dezvoltare neurologică redusă. Mai există riscul unui handicap oftalmologic pentru că toată terapia de salvare a acestor copii prematuri are și efecte negative. De exemplu, oxigenul, care asigură viața, atunci când este în concentrație mare poate să orbească sau poate să dea leziuni pulmonare care se repercută asupra inimioarei și se intră într-un cerc vicios de insuficiență cardio-respiratorie. Alte complicații foarte frecvente sunt infecțiile în cazul acestor copii născuți înainte de termen care nu beneficiază de anticorpii materni ce trec prin placentă la copil în ultima lună de sarcină și ei nu au niciun fel de apărare imunologică. Problema este că ori de câte ori este vorba de o infecție, aceasta are repercusiuni negative asupra creșterii și dezvoltării tuturor organelor, nu numai asupra creierului.
Se spune că așa cum începi în perioada neonatală așa vei fi toată viața.
Da, așa este. În perioada neonatală este esențială Responsabilitatea neonatologului, dar și a cuplului care concepe copilul, care trebuie să aibă grijă ca în cele 9 luni de sarcină să își protejeze copilul de orice factor nociv, a obstetricianului care urmărește sarcina și asigură nașterea și, în final, a noastră, a neonatologilor care ajutăm copilul să pășească bine în viață. Toate acestea se fac în echipă. Dar vedeți că echipa nu este numai medicală, din echipă face parte și familia și societatea, care trebuie să susțină familia. Un nou-născut reflectă realitatea societății în care trăiește. El este legat prin mii de ițe de toată lumea, de noi toți.
Mortalitatea infantilă este un indicator al dezvoltării societății. Cum stăm la acest capitol?
Dacă ne comparăm cu Uniunea Europeană, noi avem cel mai mare indice de mortalitate infantilă. Avem un indicator de 9,4 la mie. Dar dacă ne comparăm cu noi înșine de-a lungul timpului, în ultimii 20 de ani am făcut un salt fantastic. Adică am pornit în 1990 de la o rată a mortalității infantile de 24 la mie și acum suntem la mai puțin de jumătate (9,4 la mie în 2011). Din punct de vedere al neonatologiei, mortalitatea neonatală este o componentă principală a celei infantile. Iar mortalitatea neonatală ajunge în prezent la 5,5 la mie din total. Din nefericire, prematurii care sunt salvați la noi, dacă nu sunt îngrijiți în condiții speciale, ei se pierd. Vă pot spune despre Maternitatea Polizu că a avut anul trecut o rată a mortalității neonatale de 4,8 la mie, cum nu am avut niciodată. Noi suntem clinică universitară de nivel III și primim cazuri din tot sud-estul țării și din țară. Am ajuns la niște indicatori de o performanță incredibilă. Dar acești copii salvați de noi dacă nu sunt îngrijiți ulterior acasă toți în mod special, dacă în mediul familial nu li se asigură tot ce au nevoie, ei dau cam 45% din mortalitatea infantilă. Problema este că trebuie să existe un lanț de comunicare între maternitate – familie – medicul de familie – rețeaua de pediatrie. Mortalitatea infantilă reflectă implicarea societății în îngrijirea fiecărui copil.
Eugen Nicolăescu: Copilul trebuie să fie în centrul orcărui program de sănătate.
Vi se întâmplă să revedeți foști micuți pacienți de câteva sute de grame care acum sunt oameni în toată firea?
Da, cel mai mare are în jur de 20 de ani. Primesc foarte multe telefoane de la părinți ai micuților care îmi spun „copilul meu a împlinit x ani”. Bucurii de genul acesta mai primesc în special de sărbători sau când este ziua mea. Sau primesc mesaje de la părinți fericiți care îmi scriu „suntem în vacanță cu copilul, ne-am gândit pur și simplu la dumneavoastră...”. Acestea sunt adevăratele bucurii care îmi dau energie și putere de a merge mai departe.
Sursa: Doctorul Meu
