S-a pornit de la ideea că ţesutul adipos reprezintă un „organ” care produce proteine şi hormoni, care afecteză metabolismul şi sănătatea. Au fost incluse în studiu două proteine care induc inflamaţia, şi anume: interleukina 6 şi TNF alfa. Acestea sunt sintetizate în ţesutul adipos şi sunt implicate în procesul de ateroscleroză. În plus, au fost studiate alte două proteine considerate „bune”: leptina- cu rol în reglarea metabolismului energetic şi adiponectina- cu efect antiinflamator.
Rezultatele studiilor arată că nivelele crescute de interleukină 6 şi TNF alfa sunt asociate cu reducerea capacităţii de răspuns la insulină, comparativ cu nivelele crescute de proteine „bune” care s-au asociat cu o capacitate crescută de utilizare a glucozei de către ţesuturi.
Pe de altă parte, femeile diagnosticate cu sindrom X metabolic prezentau nivele ale adiponectinei cu 32% mai scăzute faţă de femeile fără această tulburare, aceasta sugerând că producţia scăzută de adiponectină în ţesuturile subcutanate se asociază cu un risc crescut de afecţiuni cardiovasculare.
