Medicul Florin Gavrilaş, vicepreşedintele 'Asociaţiei de Chirurgie a Peretelui Abdominal' (ACPA), a declarat că utilizarea conceptului "fără tensiune", inventat de medicul Parviz Amid, în practicile operatorii curente din herniologia românească, ar putea scuti sistemul sanitar de unele costuri importante.
ACPA este prima asociaţie de acest tip din ţară şi a fost lansată joi la Cluj-Napoca, în prezenţa medicului american Parviz Amid care a inventat, în 1987, conceptul de 'tension-free' în chirurgia herniară.
El a pus la punct procedeul chirurgical numit Lichtenstein, care ocupă locul întâi în ghidul recomandat de Societatea European de Hernie.
'Imaginaţi-vă că aveţi o gaură în blugi. Cum o rezolvi? Pui un petic. Chirurgii specializaţi în operaţii de hernie şi-au dat seama la un moment dat că un croitor este mai deştept decât ei. Pentru că dacă pui un petic în loc să coşi cele două părţi de ţesut între ele, rezolvi problema tensiunii care se crează şi care face ca ţesutul bolnav să se deterioreze în continuare după operaţie', a explicat Parviz Amid despre procedeul pe care l-a inventat.
El a spus că rolul peticului este preluat, în chirurgia herniară, de plasa de polipropilenă. Procedeul plasei se foloseşte încă din anii '60, dar pe vremea aceea medicii coseau ţesuturile între ele şi apoi puneau plasa, ceea ce nu era corect.
Din momentul în care s-a descoperit că hernia nu este produsă doar de cauze mecanice, ci de un deficit al producerii de colagen în organism, lucrurile s-au schimbat. 'Colagenul face ca ţesuturile să se lipească, să se vindece. Dar unii oameni au probleme cu producerea colagenului, care ca şi colesterolul este de două tipuri, bun şi rău. Iar acele persoane au un risc mai mare de a face hernie. Iar din cauza colesterolului, ţesuturile, odată produsă hernia, nu trebuie cusute între ele pentru că nu se vor vindeca. Şi aici intervine rolul plasei, care preia lipsa de rezistenţă a ţesutului', a explicat profesorul american.
Procedeul Lichtenstein, inventat de Parviz, prezintă un risc de recidivă de 4 până la 0,5 la sută şi este la această oră cel mai popular procedeu chirurgical din herniologie, la nivel mondial.
Florin Gavrilaş a explicat, la rîndul său, că în România, rata de recidivă poate merge şi până la 35 la sută. El a spus că cele mai multe operaţii de hernie din România se fac într-un mod clasic, aşa numitul procedeu tisular, fără plasă, iar operaţiile de genul acesta au o rată mare de recidivă.
'Gândiţi-vă că între 2004 şi 2005, de când avem ceva date pe care putem face calcule, s-au efectuat 26.000 de operaţii de hernie inghinală, din care 60 la sută sunt făcute clasic. Asta înseamnă 15.000 de cazuri, din care aproape 5.000 sunt cu recidivă. Cinci mii de pacienţi care trebuie operaţi din nou şi care se refac mai greu, în câteva săptămâni, pe când procedeul recomandat de Societatea Europeană de Hernii face ca pacientul să fie pe picioare în câteva zile', a spus Gavrilaş.
El a spus că după procedeul profesorului Parviz, ghidul Societăţii Europene de Hernii recomandă, pe locul doi, operaţia laparoscopică, care însă pentru români este deocamdată destul de scumpă.
Acesta a explicat că rolul 'Asociaţiei de Chirurgie a Peretelui Abdominal' este de a populariza metodele moderne printre chirurgii români, în condiţiile în care operaţiile de hernie, deşi sunt considerate banale, au un foarte mare impact economic asupra sistemului, deoarece sunt printre cele mai frecvente proceduri chirurgicale efectuate.
ACPA mai doreşte înfiinţarea unui Registru al pacientului în domeniul hernilogiei şi afilierea sa la Societatea Europeană de Hernii.
Sursa: AGERPRES
