Artrita idiopatică juvenilă (AIJ) este o boală autoimună, a cărei cauză este încă necunoscută, care afectează 1 din 1.000 copii cu vârsta sub 16 ani. Boala se manifestă prin inflamarea articulaţiilor, simptomele ei putând începe la o vârsta fragedă, deseori chiar în primii 2 ani de viaţă.
Potrivit unui comunicat al SRRP, spre deosebire de boala similară a adulţilor (poliartrita reumatoidă), artrita idiopatică juvenilă este mult mai neomogenă, cuprinzând 7 categorii (subtipuri sau forme) diferite din punct de vedere clinic, patogenic şi chiar în privinţa tratamentului, evoluţiei şi prognosticului.
Cea mai severă formă a artritei idiopatice juvenile este artrită sistemică, care afectează aproximativ 10% din copiii cu această boală.
Cea mai severă formă a artritei idiopatice juvenile este artrită sistemică, care afectează aproximativ 10% din copiii cu această boală.Forma sistemică a bolii se manifestă la debut printr-o serie de caracteristici extraarticulare care o deosebesc de celelalte subtipuri: febră mare (39-40 de grade) cu 2-3 ascensiuni (vârfuri) zilnice, în special seara, erupţii cutanate de culoare roză fugace, ce apar şi dispar odată cu febra, mărirea generalizată a ganglionilor, ficatului şi splinei şi inflamaţia învelişului unor organe precum inima (pericardită) şi plămânii (pleurezie) realizând aspectul unei boli multisistemice severe care poate pune în pericol viaţa copilului.
Inhibitorii TNF restabilesc viteza de creştere în artrita juvenilă idiopatică. |
În formele
de boală ce nu răspund la tratamentele convenţionale, cu evoluţie de lungă
durată, apare distrugerea progresivă a articulaţiilor şi, în final, invaliditate
motorie şi psihologică permanentă.
Boala atacă şi distruge de asemenea
cartilagiile de creştere, împiedicând dezvoltarea şi creşterea normală, astfel
încât copiii nu mai cresc, calitatea vieţii fiind definitiv
alterată.
Progresele terapeutice cele mai importante în reumatologie în
ultimii ani atât pentru adulţi, cât şi pentru copii sunt reprezentate de
apariţia medicamentelor biologice obţinute prin tehnici de inginerie genetică.
S-a constatat însă că nu toate aceste medicamente au eficienţă egală în
toate subtipurile de artrită idiopatică juvenilă. De exemplu, în cazurile de
artrită idiopatică juvenilă sistemică cu manifestări extraarticulare severe, ce
pun viaţa în pericol, singura terapie biologică aprobată în prezent pentru
tratamentul acestei afecţiuni, care conferă copiilor şansa opririi bolii active,
este reprezentată de un agent biologic denumit tocilizumab care blochează
acţiunea unei substanţe biologice proinflamatoare numită interleukină 6
(IL-6).
Această terapie le oferă copiilor cu artrită sistemică şansa unei
vieţi de calitate mai bună, dar, din păcate, medicamentul nu este încă inclus în
listele compensate în ţara noastră.
''Am prezentat experienţa noastră în
tratarea acestei forme a artritei idiopatice juvenile cu tocilizumab în cadrul
unor evenimente medicale internaţionale. (...) Este important însă ca boala să
fie diagnosticată devreme, iar pacienţii să primească acest tratament biologic
cât mai precoce'', a declarat conf. dr. Nicolae Iagăru, preşedintele Societăţii
Române de Reumatologie Pediatrică.
Sursa: Agerpres
