Acele câteva bucăţele de ciocolată în plus nu vor avea ca rezultat doar pierderea siluetei ci pot crea un mediu toxic în care anumite celule din organism pot să moară, conform unui nou studiu. O echipă de oameni de ştiinţă susţine că a identificat o cauză importantă care declanşează acest proces de moarte celulară, catalizat de consumul de grăsimi: un tip de ARN (acid ribonucleic) despre care se credea că are rolul doar de a modifica alte molecule de
ARN. Blocarea acestui tip de ARN, un duşman neaşteptat pentru organism, poate oferi noi metode de a combate toxicitatea provocată de grăsime ce poate duce la afecţiuni grave ale inimii şi rinichilor.De cele mai multe ori când mâncăm prea mult, excesul de calorii ce nu sunt transformate în energie sunt depozitate de organism pentru mai târziu, sub forma ţesutului gras, în celulele adipoase. Aceste celulele nu pot însă întotdeauna să asimileze marile cantităţi de grăsimi din alimentaţia modernă de tip junk food spre exemplu, iar astfel grăsimea în exces rămâne să circule în sânge, generând depuneri pe pereţii arterelor. Atunci când alte celule din organism preiau o parte din această grăsime ce circulă prin sânge, mecanismul lor vital intern este afectat şi mor. La scară largă, această moarte celulară poate duce la insuficienţă cardiacă sau renală.
Cercetătorii coordonaţi de Jean Schaffer, cardiolog la Universitatea Washington din St. Louis, au anunţat identificarea unei singure gene care pare a fi răspunzătoare de această moarte celulară autoindusă din cauza toxicităţii crescute. Anumite secţiuni ale genei denumite rpL13a nu codifică o proteină ci un tip de ARN denumit ARN nucleolar mic (snoRNA). Principala funcţie a acestor molecule de ARN este de a modifica alte molecule de ARN. Pentru a verifica dacă acest tip de ARN nucleolar mic declanşează moartea celulelor într-un mediu bogat în grăsimi, prof. Schaffer şi colegii săi a adăugat ARN-ul nucleolar mic codificat de gena rpL13a unor celule cu o mutaţie a aceleiaşi gene. Toate celulele s-au sinucis.
Acest studiu deschide calea spre noi metode de prevenire a morţii celulare în cazul unor afecţiuni precum diabetul sau obezitatea, pentru că de acum înainte farmacologii vor şti exact ce molecule trebuie vizate de noile generaţii de medicamente, conform autorilor studiului.
