La vederea unui om cu altă culoare a pielii se naşte în noi o nelinişte subconştientă, necontrolată. Oare avem în mod natural înclinaţii spre rasism? "Biologia presupune o predispoziţie de aversiune faţă de altcineva, iar restul este rezultatul unei instruiri inconştiente, realizată într-o perioadă îndelungată de timp", susţine prof. Mahzarin Banaji, psiholog la Universitatea Harvard, autorul cercetărilor publicate în Science.
Creierul uman este programat să se teamă în mod deosebit de anumite fiinţe, cum ar fi şerpii sau păianjenii. Vederea lor provoacă întotdeauna o stare de alarmă. Banaji a început să se întrebe dacă această frică selectivă poate fi declanşată şi la întâlnirea... altor oameni.
"Ceea ce observă creierul nostru la prima vedere ca fiind semnul alterităţii, al 'străinului' este o altă înfăţişare, mai concret o altă culoare a pielii" mai explică prof. Banaji. De aceea, el s-a decis să verifice în experimentele sale cât de puternică şi de adâncă este teama noastră faţă de persoanele de altă rasă.
La acest experiment au participat 132 de voluntari, dintre care 76 de afroamericani şi 76 de persoane cu pielea albă. Toţi voluntarii au susţinut că nu au vederi rasiste.
La început toţi voluntarii au fost supuşi unor impulsuri electrice la o tensiune pe care subiecţii să o recepteze ca pe ceva extrem de neplăcut, dar nu dureros. Apoi subiecţilor le-au fost arătate imaginile a doi bărbaţi negri şi doi albi. Una dintre culorile pielii - aleasă prin tragere la sorţi - era însoţită de un impuls electric neplăcut. Pentru a avea o privire de ansamblu asupra situaţiei, unora dintre voluntarii albi li s-a administrat impulsul electric asociat cu imaginea bărbatului negru, iar celorlalţi asociat cu imaginea bărbatului alb. În mod analog s-a procedat şi în cazul afroamericanilor.
Conform aşteptărilor oamenilor de ştiinţă, după câteva asemenea şedinţe a apărut o reacţie puternică de teamă - voluntarii au început să transpire, iar inimile lor să bată într-un ritm alert. Chiar şi numai vederea fotografiilor "dureroase" le provoca frisoane şi nelinişte.
Prin urmare teama faţă de o anume culoare a pielii poate fi învăţată destul de repede. Dar se poate şi scăpa de ea? Răspunsul la această întrebare s-a dovedit a fi cel mai interesant. Subiecţii au scăpat fără probleme de teamă, dar numai faţă de persoanele din aceeaşi rasă. Dacă în schimb aversiunea privea o persoană cu o altă culoare a pielii, ştergerea sentimentului de frică întâmpina mari greutăţi - ca şi când creierul ar fi fost obişnuit cu acest gen de aversiune.
Cercetătorii nu au întârziat să verifice ce anume ajută oamenii să scape de teama de alţi oameni. După o analiză amănunţită a fost descoperit un factor. Tratamentul pentru răul etnic s-au dovedit a fi … întâlnirile de dragoste. Persoanele care au mărturisit că merg des la întâlniri sau că au relaţii strânse cu persoane de altă culoare a pielii, au uitat mai uşor reacţia condiţionată. De ce tocmai întâlnirile? "Este cel mai plăcut mod de a te convinge de calităţile unei alte persoane", spune prof. Olsson. Experienţele pozitive cum sunt dragostea sau prietenia crează în noi o atitudine prietenoasă faţă de ceilalţi şi ne ajută să uităm de prejudecăţi.
Pe drumul evoluţiei, în creierul nostru au apărut anumite automatisme care facilitează supravieţuirea. Una dintre ele este de exemplu teama de păianjeni sau şerpi. Datorită fricii evităm pericolul potenţial.
Totuşi, aşa cum subliniază clar cercetătorii, în sertarul cu eticheta "periculos" nu poate fi aruncată şi culoarea pielii.
"Este vorba mai degrabă despre noţiunea de străin în accepţie lărgită şi nu exclusiv despre rasă", spune prof. Banaji.
În opinia oamenilor de ştiinţă, diferenţele de culoare a pielii nu au apărut foarte demult /aproximativ cu 100-200 000 de ani în urmă/, deci în creierul nostru nu a putut evolua un mecanism special "rasist".
