British Medical Journal prezintă rezultatul unei investigaţii de şapte ani, care afirmă că studiul publicat în 1998 de Andrew Wakefield, potrivit căruia ar exista o legătură cauzală între vaccinarea ROR (care protejează împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei) şi autism, este nu numai eronat din punct de vedere ştiinţific, ci, mai grav, o fraudă deliberată. Articolul fusese criticat încă din 1998, fiind considerat limitat din punct de vedere ştiinţific: era făcut pe o
serie redusă de pacienţi, fără cazuri control şi era bazat pe amintirile părinţilor şi pe ceea ce ei considerau. De fapt, încă de anul trecut, Lancet, revista medicală ce a publicat la vremea respectivă rezultatele studiului a retractat în mod oficial concluziile acestuia, iar principalului autor i-a fost retrasă licenţa. Studiile epidemiologice efectuate ulterior nu au găsit nicio dovadă privind asocierea dintre vaccinul ROR şi autism. Răul fusese însă făcut, şi consecinţele lui sunt încă greu de estimat: numeroşi părinţi au refuzat să îşi mai vaccineze copiii cu acest vaccin şi şi-au pierdut încrederea în siguranţa vaccinurilor, în general, în onestitatea şi în competenţa celor care le recomandă. În SUA, de exemplu, unde legislaţia permite părinţilor să refuze vaccinarea copiilor, 12% dintre părinţi refuză cel puţin un vaccin şi circa o treime întârzie deliberat vaccinarea. Situaţii similare se întâlnesc în Marea Britanie şi în alte ţări europene. Cea mai bună rată de vaccinare se înregistrează în cazul vaccinurilor împotriva hepatitei B şi poliomielitei (circa 83%) şi cele mai scăzute în cazul DTP (vaccin ce protejează împotriva difteriei, tetanosului şi tusei convulsive). În Marea Britanie, rata de vaccinare cu ROR a scăzut pentru doza a două până la alarmanta cifră de 70%. Cea mai mare rezistenţă este totuşi întâmpinată în cazul vaccinurilor noi, cum ar fi cele împotriva HPV, varicelei şi infecţiei meningococice.
În aceste condiţii nu este deloc surprinzător că SUA s-au confruntat, anul trecut, cu o epidemie de tuse convulsivă fără precedent în ultimii 50 de ani, soldată cu 4.500 de îmbolnăviri şi 10 decese numai în California (statul cel mai afectat). Ceea ce face evenimentul şi mai tragic este faptul că victimele au fost nou-născuţi sub 3 luni, prea mici pentru vaccinare. Tusea convulsivă dă forme mai uşoare de boală la adult sau la copilul mare, dar în cazul nou-născuţilor determină crize de tuse până la sufocare, precum şi pneumonie (în 10% dintre cazuri) sau encefalopatie (1/250 de cazuri). De asemenea, în SUA, Marea Britanie sau Germania a crescut numărul cazurilor de rujeolă, afecţiune manifestată prin erupţie febrilă, care se poate complica însă cu laringită, bronşită, pneumonie sau encefalită. Specialiştii avertizează că o epidemie de poliomielită cu consecinţe devastatoare poate fi posibilă în următorii ani.
Din păcate, vaccinarea nu afectează doar sănătatea propriului copil ci şi a celor din jur, prea mici pentru a fi vaccinaţi sau care prezintă contraindicaţii în acest sens.
Vaccinarea a redus mult incidenţa bolilor respective, extrem de contagioase, astfel încât există mai puţine informaţii în rândul părinţilor în legătură cu gravitatea acestor maladii şi numărul deceselor înregistrat înainte de vaccinare. În schimb, pe fondul lipsei de informaţii, se vehiculează numeroase date senzaţionale, neverificate ştiinţific, privind eficienţa şi siguranţa vaccinurilor. Sfatul meu este să consultaţi medicul de familie asupra acestui aspect !
Într-o serie de aricole publicate în BMJ jurnalistul Brian Deer demască frauda lui Wakefield şi modul prin care acesta a perpetuat-o. Deer arată cum Wakefield a alterat numeroase date privind antecedentele părinţilor copiilor pentru a-şi susţine ideea de a fi descoperit un nou sindrom, cum instituţia la care activa l-a susţinut din motive financiare iar cei ce ar fi trebuit să cereceteze la acel moment dat au preferat să întârzie demararea anchetelor.
