Studiu privind acneea severă şi o mai mare tendinţă de sinucidere
Pornind de la ipoteza că în cazul bolnavilor de acnee există mai multe probabilităţi de sinucidere, doctorul Anders Sundstrom şi un grup de colegi de la Karolinska Institute din Suedia au cercetat încercările de sinucidere înregistrate înainte, în timpul şi după aplicarea acestui tratament unor pacienţi pentru a-i vindeca de acnee severă. Pentru aceasta, ei au analizat date privind persoanele cărora li se prescrisese Isotretinoina între 1980 şi 1989, precum şi externările şi cauzele de moarte înregistrate între 1980 şi 2001. În cadrul acestui studiu, experţii au examinat datele referitoare la 5.756 de persoane, dintre care 3.613 (63 la sută) erau de sex masculin. Vârsta medie a persoanelor de sex masculin în momentul în care s-au supus tratamentului era de 22 de ani, iar în cazul femeilor, 27 de ani.
Rezultatele au arătat că 128 de pacienţi au fost internaţi în spital după o încercare de sinucidere. Potrivit autorilor, cel mai mare risc de sinucidere s-a înregistrat în primele şase luni după încheierea tratamentului. Sundstrom şi colegii lui au estimat că aceasta s-ar putea datora faptului că indivizii al căror aspect fizic s-a îmbunătăţit după tratamentul cu Isotretinoina se simţeau angoasaţi dacă nu găseau o îmbunătăţire paralelă în viaţa lor socială.
Experţii au semnalat că este imposibil de stabilit cu certitudine dacă creşterea riscului de sinucidere este cauzată de cursul natural al acneei severe sau de efectele negative ale tratamentului. Autorii studiului au semnalat că încercările de sinucidere sunt puţin obişnuite şi au concluzionat că ar trebui să fie supravegheată îndeaproape starea psihică a tuturor pacienţilor 'nu numai în timpul tratamentului, ci şi timp de cel puţin un an după tratament'.