În contradicţie cu dreptul internaţional şi european, pe teritoriul Uniunii Europene cetăţenilor cu probleme de sănătate mentală le este refuzat în mod regulat dreptul de a vota, susţine un nou raport preluat de EUObserver. Potrivit primului studiu de acest gen, realizat de Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a UE, majoritatea statelor din UE împiedică, prin intermediul Constituţiei sau al unor legi specifice, mii de cetăţeni să intre în cabina de vot. Cele mai
multe ţări membre UE leagă dreptul de participare la viaţa politică de ceea ce poartă numele de 'capacitatea juridică' a unui individ.Termenul de 'capacitate juridică' se referă la capacitatea unui individ de a intra într-un contract, constrângător din punct de vedere legal. Persoanele cu probleme de sănătate mentală sau cu dizabilităţi intelectuale, care nu sunt considerate în măsură să aibă grijă de ele însele pe cont propriu, sunt plasate sub o anumită formă de tutelă şi sunt astfel lipsite de capacitatea lor juridică, şi, prin urmare de dreptul de participare la viaţa politică.
Acest lucru are loc indiferent de nivelul actual al abilităţilor funcţionale ale individului, eşuând astfel să ia în considerare spectrul de capacităţi ale celor plasaţi sub tutelă.
În unele ţări, această excludere se face în baza Constituţiei. Este cazul Bulgariei, unde Constituţia îi exclude în mod explicit de la vot pe cei sub vârsta de 15 ani şi pe cei plasaţi sub tutelă. În alte ţări, acelaşi efect poate fi rezultatul unor legi specifice.
Un grup 18 ţări din Uniunea Europeană continuă să menţină excluderea constituţională sau automată legală de la exercitarea dreptului de vot pentru persoanele din categoriile menţionate. Aceste ţări sunt Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Germania, Grecia, Irlanda, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia şi România. Prin contrast, doar un grup mic de state - Austria, Finlanda, Olanda, Spania şi Suedia - au ridicat toate restricţiile tradiţionale legate de dreptul de participare la viaţa politică, având un astfel de drept consacrat în constituţiile lor.
În alte ţări, statutul juridic se încadrează undeva între aceste două poziţii. În unele cazuri, acest lucru înseamnă că există o pierdere automată a drepturilor electorale în cazul persoanelor din categoriile menţionate anterior, dar că o evaluare medicală sau juridică poate schimba această situaţie, sau invers, că există un drept general de participare la viaţa politică, cu excepţia unor cazuri de evaluări negative ale capacităţilor unor indivizi.
Consensul legal european şi internaţional este că dreptul de vot nu este un drept absolut, în special atunci când vine vorba de cei la care unele legislaţii se referă încă cu termenii de 'nebuni' şi 'idioţi'.
În 1996, Comitetul ONU pentru Drepturile Omului, emiţând o interpretare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului /adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1948/ a precizat că, deşi este 'rezonabil să se limiteze dreptul de vot pe motiv de handicap fizic sau să se impună cerinţe de alfabetizare, educaţionale sau de proprietate ...incapacitatea mentală poate fi un motiv pentru negarea dreptului de vot al unei persoane sau pentru ocuparea unei funcţii'.
Cu toate acestea, în ultimii ani, a existat o mişcare clară de îndepărtare faţă de caracterul automat a unor astfel de restricţii.
În 1999, statele membre ale Consiliului Europei au recomandat ca privarea de dreptul de vot să nu fie legată automat de pierderea capacităţii juridice sau de orice altă măsură de protecţie cum ar fi tutela. Ulterior, în luna mai a acestui an, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o hotărâre reper care plasează cele mai multe state ale UE în afara legii pentru faptul că acestea prevăd pierderea automată a drepturilor electorale în cazul persoanele cu dizabilităţi./Agerpres/
