9% dintre copii sunt născuţi prematur
Copiii prematuri sunt cei născuţi mai devreme de 37 de săptămâni, adică sfârşitul lunii a opta de gestaţie, cu două trei săptămâni înainte de termen, a arătat prof. dr. Stoicescu. Potrivit acestuia, până în 1990, aceşti copii nu prea aveau şanse de supravieţuire, mortalitatea fiind de 24 la 1.000 de nou-născuţi iar în prezent, aceasta a ajuns de 6 la 1.000 de nou-născuţi. Cea mai mare mortalitate se înregistrează la cei cu gestaţia cea mai mică, a adăugat dr. Stoicescu. 'La Polizu, unde lucrez eu, cel mai mic prematur a fost de 26 de săptămâni şi avea 600 de grame', a menţionat dr. Stoicescu.
Referitor la cauzele prematurităţii, medicul a subliniat că acestea sunt complexe. Este vorba de factori socio-economici, familii cu venituri mici, care nu-şi pot permite o alimentaţie corespunzătoare în timpul sarcinii, copii proveniţi din relaţii întâmplătoare, de la mame sub 16 ani, femei de peste 35 de ani care se află la prima sarcină, fumatul, consumul de droguri, care pe lângă prematuritate duce şi la convulsii, boli cronice materne cum ar fi tuberculoza, pleurezia, boli ale inimii, infecţii. La acestea se adaugă boli curente dezvoltate în timpul sarcinii cum ar fi infecţii cu citomegalovirus, viroze, herpesuri care pot declanşa travaliul, hipertensiunea arterială, fertilizarea in vitro, când se doresc mai mulţi copii, guturai, tuse frecventă.
Cea mai întâlnită afecţiune la copiii prematuri este sindromul de detresă respiratorie neonatală, adică orice dificultate în respiraţie întâlnită sub vârsta de 28 de zile. Aceasta este determinată de dezvoltarea insuficientă a plămânilor şi de existenţa unui deficit biochimic de surfactant, a explicat medicul. Incidenţa afecţiunii este invers proporţională cu vârsta de gestaţie, fiind de aproximativ 40% la nou-născuţii cu vârsta gestaţională de 30-32 săptămâni, de 20% la cei de 32-34 săptămâni şi de 0,5-1% la nou-născuţii la termen. În general, patologia este mai severă la băieţi, care înregistrează forme mai severe de detresă respiratorie.
Sindromul de detresă respiratorie impune folosirea unui sistem de ventilaţie artificială. Sistemele convenţionale de ventilaţie mecanică ajută la salvarea vieţii copiilor născuţi prematur, însă pot, în acelaşi timp, să le afecteze plămânii. Astfel, au început să fie utilizate metode alternative de tratament al insuficienţei respiratorii. Una dintre aceste noi terapii este ventilaţia cu frecvenţă înaltă, a spus dr. Stoicescu.
Ventilaţia cu frecvenţă înaltă (HFV) este o tehnică nouă de ventilaţie care foloseşte frecvenţe respiratorii care depăşesc cu mult frecvenţa respiratorie normală, a explicat medicul.
Ventilaţia oscilatorie cu frecvenţă înaltă (HFOV) este destinată prematurilor cu greutate foarte mică la naştere, extrem de mică şi incredibil de mică. Este o modalitate de ventilaţie care duce la un număr mai redus de complicaţii şi care creşte rata de supravieţuire, a arătat prof. dr. Stoicescu./Agerpres/