Sistemul sanitar românesc este subfinanţat şi e caracterizat de existenţa unui deficit de personal, relevă studiul 'Calitatea vieţii profesionale a personalului din sistemul sanitar', realizat în perioada decembrie 2009 - august 2010 la Centrul de Cercetare Socială 'Solidaritatea', de cadre didactice şi studenţi ai Universităţii 'Dunărea de Jos' din Galaţi, pe un eşantion de 250 de salariaţi din regiune. Potrivit cercetării date publicităţii joi, respondenţii au indicat în
proporţie de 70% existenţa unui deficit de personal, iar cauzele identificate au fost bugetul insuficient al unităţii (40%), plecarea personalului pentru locuri de muncă mai bine plătite (13,6%), salarii mici (9,6%) şi condiţiilor grele de muncă (4,4%).Referitor la modul şi nivelul de finanţare a sistemului sanitar, 90,4% dintre participanţii la studiu sunt nemulţumiţi sau foarte nemulţumiţi de finanţarea sistemului sanitar, percepând-o drept cea mai importantă problemă a sistemului sanitar. Un procent de 46% dintre repondenţi au indicat că, după ce unii dintre colegi renunţă la locul de muncă, postul este blocat, 68,8% dintre salariaţi au arătat faptul că plecarea colegilor are drept consecinţă sporirea sarcinilor de serviciu, iar 25,2% dintre cazuri consideră că plecarea colegilor are drept consecinţă pentru cei rămaşi prelungirea programului de lucru.
În acelaşi timp, studiul relevă că deficitul de personal afectează şi pacienţii, în special prin scăderea capacităţii unităţii de acordare a serviciilor necesare. Astfel, 56% dintre repondenţi au arătat că apare diminuarea capacităţii de rezolvare a sarcinilor de serviciu determinată de plecarea colegilor şi doar 22,4% au indicat că plecarea colegilor nu conduce la diminuarea capacităţii de rezolvare a sarcinilor de serviciu. În ceea ce priveşte gradul de afectare se poate constata că 24,4% dintre cei intervievaţi au indicat faptul că plecarea colegilor conduce la diminuarea capacităţii de rezolvare a cerinţelor la locul de muncă mult sau foarte mult, iar 31,6% au indicat că diminuarea este puţină sau mai puţină.
Potrivit studiului, percepţia salariaţiilor despre condiţiile de muncă este una negativă, 77,6% dintre cei intervievaţi indicând existenţa condiţiilor de muncă drept periculoase sau foarte periculoase (25,6% foarte periculoase, iar 52% ca periculoase). Gradul de pericol este dat de absenţa echipamentului individual de muncă şi a celui de protecţie, 57,6% dintre respondenţi declarând că sunt nevoiţi să-şi cumpere echipamentul individual de muncă, 18% că nu au echipament individual de protecţie, iar 49,2% consideră că acesta este insuficient.
De asemenea, 81,6% dintre salariaţi consideră riscul de îmbolnăvire profesională la locul de muncă drept ridicat şi foarte ridicat, principalele boli pe care riscă să le contracteze personalul fiind hepatita, TBC şi HIV.
Intervievaţii sunt nemulţumiţi că sunt nevoiţi să lucreze peste programul normal de lucru fără a fi plătiţi: 18% dintre repondenţi au indicat faptul că lucrează foarte des peste programul de lucru, iar 58,4% câteodată.
Cât priveşte plata orelor pentru timpul de lucru prestat în zilele libere şi sărbătorile legale, salariaţii intervievaţi au indicat următoarele forme de recompensă: 40,4% sunt plătiţi suplimentar, 18% sunt recompensaţi prin zile libere plătite, 11,6% nu sunt recompensaţi, iar 8% sunt plătiţi normal.
Referitor la turele de noapte şi gărzi, 26,4% dintre repondenţi consideră că acestea le afectează capacitatea de muncă într-o mare măsură, iar 38,8% susţin că le este afectată starea de sănătate într-o mare măsură. Doar 20,8% dintre subiecţi au declarat că nu efectuează ture de noapte.
Conflictele cu pacienţii sunt reprezentate în studiu astfel: 32,4% dintre respondenţi indică faptul că au avut rar şi foarte rar conflicte cu pacienţii, în timp ce 51,6% declară că nu au avut niciodată conflicte cu pacienţii. Doar 2,4% dintre cei intervievaţi au declarat dese conflicte cu pacienţii, pe fondul lipsurilor materiale în momentul în care salariaţii sunt determinaţi să trimită pacienţii să cumpere ceea ce lipseşte pentru a-i putea trata.
O mică parte dintre cadrele medicale intervievate susţin că au avut conflicte cu aparţinătorii pacienţilor (6,4%).
Factori care provoacă insatisfacţie la locul de muncă sunt condiţiile grele de muncă invocate de 40% dintre intervievaţi, lucrul în timpul sărbătorilor legale (33,6%), lipsa timpului pentru familie şi persoana proprie (32,8%), epuizarea la locul de muncă (30%).
Motivele de mulţumire faţă de locul de muncă invocate de respondenţi sunt realizarea profesională (32,8%), siguranţa la locul de muncă (24,4%), venitul decent (9,6%), poziţia socială (4,4%).
În condiţiile reducerii veniturilor, salariaţii au afirmat că sunt interesaţi în desfăşurarea unor activităţi suplimentare pentru a câştiga mai mult dintr-o activitate efectuată în timpul liber care ţine de profesie (12,8%) sau dintr-o activitate ce nu ţine de profesie (14,4%).
Propria pregătire profesională în timpul liber îi preocupă pe 44,4% dintre respondenţi care îşi folosesc des şi foarte des orele de peste program pentru aceste activităţi, iar 40,8% alocă timpul liber foarte rar acestei activităţi.
Studiul face parte dintr-un program mai amplu de cercetare pe tema migraţiei personalului medical, desfăşurat în ultimii 4 ani de Federaţia 'Solidaritatea Sanitară' din România, în cadrul Centrului de Cercetare Socială 'Solidaritatea', acesta fiind al şaselea studiu din categoria celor de amploare naţională sau regională.
Această cercetare este parte a proiectului 'Formare profesională continuă pentru personalul medical - Creşterea calităţii serviciilor din sistemul sanitar prin instruirea şi formarea profesională a personalului medical, managerilor şi celorlalte categorii de personal din sistem, din regiunea Sud-Est', cofinanţat de Fondul Social European prin intermediul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltare Resurse Umane./Agerpres/
