Peste 70 la sută dintre salariaţii sistemului sanitar românesc intenţionează să plece la muncă în străinătate, însă 36,8 la sută dintre aceştia au diferite impedimente legate de familie, relevă studiul 'Tendinţa de migrare a personalului din sistemul sanitar', realizat de Federaţia 'Solidaritatea Sanitară' din România. În aceste condiţii poate fi luat în considerare faptul că 30 la sută dintre salariaţi intenţionează să plece la muncă în străinătate, făcând deja
demersuri în acest sens sau urmând să le facă. 'Chiar dacă asta nu înseamnă că toţi cei 30 la sută vor pleca efectiv la muncă în străinătate, putând surveni diferite motive care să anuleze această intenţie, procentul poate fi considerat îngrijorător, putând afecta sistemul în ansamblul său. În acest sens este relevant faptul că 67,2 la sută dintre repondenţi resimt o scădere a calităţii serviciilor medicale datorită migraţiei', relevă studiul menţionat.În acelaşi timp, faptul că zona nehotărâţilor este formată de circa 40 la sută dintre salariaţi arată o dependenţă a amplorii acestui fenomen în special de condiţiile oferite în ţară, deoarece condiţiile oferite sunt aceleaşi, deci factorii de tip pull acţionează constant. 'Sintetizând, nu toţi cei care intenţionează să plece o vor face efectiv dar, în acelaşi timp, vor fi şi situaţii în care vor lua decizia de a pleca dintre cei care pot fi încadraţi în categoria nehotărâţilor', se arată în studiu.
Analiza factorilor care stau la baza migraţiei personalului din sistem indică un relativ echilibru între atracţia exercitată de ţările de destinaţie şi determinarea salariaţilor să plece de condiţiile din ţară.
Astfel, 30,4 la sută dintre repondenţi sunt atraşi de salariile mai mari din Occident. În cazul acestei categorii putem vorbi atât de stabilirea unui anumit standard de viaţă, anumitor idealuri, mulate pe nivelul de câştiguri existente în Occident. 'Decizia finală de a pleca depinde în mare măsură de eliminarea sau atenuarea motivelor care împiedică migraţia, iar cea de a rămâne de o eventuală creştere a salariilor până la un nivel acceptabil. Acest factor acţionează în mod constant şi îşi va păstra efectul atât timp cât vor exista diferenţele foarte mari între salarii. Putem considera că pentru această categorie de salariaţi nu au efect măsurile politice pe termen scurt, intenţia de a pleca rămânând relativ constantă', se mai arată în studiu.
În acelaşi timp, 34,8 la sută dintre respondenţi resimt presiunea exercitată de condiţiile din ţară care îi determină să ia în considerare posibilitatea plecării, principalii factori fiind nemulţumirea faţă de starea materială actuală (17,6 la sută), nevoile legate de întreţinerea familiei (10,8 la sută) şi nevoia achitării datoriilor (6,4 la sută).
În cazul acestei categorii decizia privind migraţia depinde într-o foarte mare măsură de măsurile politice şi administrative pe termen scurt care pot interveni în a creşte numărul celor care pleacă. Având în vedere faptul că decizia reducerii salariilor cu 25 la sută a determinat, în intervalul dintre adoptarea ei şi exercitarea efectelor, o creştere considerabilă a intenţiilor demersurilor salariaţilor din sistemul sanitar de a migra, este de aşteptat ca producerea efectelor, respectiv scăderea efectivă a salariilor începând cu luna august, să conducă la o creştere şi mai mare a intenţiei de plecare şi a plecărilor efective.
Potrivit studiului, stresul la locul de muncă legat de lispurile materiale din sistem şi de relaţiile tensionate cu pacienţii ivite în special pe fondul acestor lipsuri perturbă în mod semnificativ activitatea sistemului sanitar şi poate interveni în determinarea salariaţilor să ia decizia de a pleca la muncă în străinătate.
'În cadrul modelului push-pull se remarcă o accentuare atât a factorilor de timp pull, printr-o prezenţă mult mai activă a firmelor de recrutare a personalului medical, cât şi o creştere foarte mare a presiunii exercitate de factorii push în special prin reducerea salariilor la care se adaugă creşterea riscului de disponibilizare, creşterea inflaţiei şi, pe ansamblu, scăderea nivelului de trai. Intervin suplimentar pe zona factorilor push şi reformele realizate în ultimele luni, în special descentralizarea sistemului sanitar, care atrage confruntarea cu alte mentalităţi, şi modificarea normativelor de personal', mai relevă studiul.
Având în vedere studiile similare desfăşurate în Occident şi studiile noastre anterioare, realizatorii studiului arată că modelul principal de analiză a migraţiei personalului medical trebuie structurat pe două tipuri de factori, respectiv pe factorii de tip push, adică factorii care îi împing, determină, pe salariaţii din sistemul sanitar românesc să plece la muncă în străinătate şi factorii de tip pull - reprezentaţi de factorii ce acţionează din ţările de destinaţie, atrăgând persoanlul să migreze în acele ţări.
Studiul face parte dintr-un program mai amplu de cercetare pe tema migraţiei personalului medical desfăşurat în ultimii patru ani de Federaţia 'Solidaritatea Sanitară' din România în cadrul Centrului de Cercetare Socială 'Solidaritatea', acesta fiind al cincilea studiu din categoria celor de amploare naţională sau regională.
