Casa de asigurări finanţează un scaun rulant doar pentru una din trei persoane care ar avea nevoie de astfel de echipamente, relevă un Raport realizat de Societatea Academică Română (SAR). Restul de două treimi dintre persoanele cu probleme motorii trebuie să îşi facă singure rost de astfel de echipamente sau îşi petrec viaţa în pat. În marea majoritate a cazurilor, veniturile persoanelor cu dizabilităţi motorii reprezintă doar 40% din media naţională
(cam 800 de ron), iar costurile implicate de dizabilitate (medicamente etc.) le pot consuma chiar şi jumătate din venituri.Prin acest raport, SAR încearcă să compenseze lipsa cvasi-totală de informaţii în acest domeniu, analizând cererea şi oferta pe piaţa de scaune rulante din România în context global, facilităţile de subvenţionare a scaunelor rulante oferite de legislaţie şi problemele principale întâlnite în practică de persoanele cu dizabilităţi motorii din România pentru a avea o viaţă pe cât posibil independentă şi activă. Deşi integrarea socială a persoanelor cu dizabilităţi este pe agenda tuturor strategiilor şi planurilor naţionale ce privesc protecţia socială, în realitate creşterea şanselor unei persoane cu handicap motor de a avea o viaţă independentă şi activă nu pare a fi o prioritate pentru politicile publice din România.
Concluziile raportului arată între altele că principala problemă este cauzată de subfinanţarea întregului sistem de sănătate din România, în mod special în ce priveşte dispozitivele medicale.
Una din problemele resimţite de beneficiari este legată de faptul că finanţarea nu este diferenţiată în funcţie de nevoi.
În ceea ce priveşte modul de finanţare, acesta a înregistrat progrese remarcabile prin deschiderea finanţării publice către piaţă. Existenţa mai multor furnizori oferă posibilitatea de alegere a echipamentului de către beneficiari şi creează competiţie. Totuşi avantajele ce apar în urma competiţiei sunt diminuate de lipsa de transparenţă şi informare în ce priveşte furnizorii potenţiali.
Raportul semnalează şi lipsa cvasitotală a informaţiilor de care ar avea nevoie o persoană cu dizabilităţi motorii pentru a face o alegere informată asupra modelului de scaun rulant care i se potriveşte.
Estimarea numărului persoanelor care au într-adevăr nevoie de un scaun rulant este esenţială pentru stabilirea politicilor de regularizare a pieţei de scaune din România. Cu o marjă de eroare de 3,3%, datele de sondaj colectate prin eşantionarea reprezentativă la nivel naţional arată că aproape 10% din persoanele cu handicap neinstituţionalizate din România au nevoie de un scaun rulant.
Conform datelor Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, 3% din populaţia generală a României sunt persoane cu dizabilităţi. Þinând seama de marja de eroare, se estimează că numărul persoanelor care au nevoie de scaun rulant poate fi între 42.000 şi 78.000. În acelaşi timp, conform datelor, CNAS a aprobat în medie subvenţii anuale pentru 2.500 de scaune rulante, ajungând în perioada 2003 – 2007 la circa 12.600 de scaune finanţate.
Rezultă astfel că sistemul public acoperă cel mult 30% din necesarul de astfel de echipamente.
Pe de altă parte, potrivit documentului SAR, există o probabilitate foarte mare ca aceste date privind nevoia de scaune rulante să fie semnificativ subevaluate. Primul motiv este dat de numărul mic de persoane cu handicap înregistrate, 3% din populaţia României, comparativ cu estimările OMS conform cărora, în medie, 10% din populaţie are o dizabilitate. Acest lucru este determinat şi de criteriile de eligibilitate impuse de politicile naţionale bazate pe o listă limitativă de diagnostice medicale.
Astfel, de exemplu, mare parte din persoanele cu sechele în urma unui accident vascular cerebral, cu coxartroze sau afecţiuni reumatismale nu sunt considerate eligibile pentru obţinerea unui certificat de încadrare într-un grad de handicap, deşi pot suferi limitări severe ale diferitelor funcţionalităţi, inclusiv motorii. Aşadar, există şi alte categorii de persoane cu diverse afectări ale funcţionalităţii motorii care nu se încadrează printre persoanele cu handicap, dar se regăsesc între uitlizatorii de scaun rulant, mai arată studiul SAR. /Agerpres/
