Longevitatea ar putea avea o bază genetică legată de sex
În lipsa unor persoane voluntare pentru experimentul lor, cei doi cercetători au ales şoareci pentru a-şi verifica ipoteza. Aceştia n-au avut nimic împotrivă, cu condiţia să primească brânză în fiecare zi. Cercetătorii au început prin a captura un şoricel femelă de o zi, de la care au luat ovule imature pentru a le transforma în spermatozoizi imaturi pe care i-au injectat în ovulele mature ale altor femele adulte. Au reuşit să obţină embrioni viabili, care s-au transformat în şoricei cu o viaţă normală. Au trăit atât de bine încât au atins în medie 841 zile, faţă de 655 zile la o populaţie de şoareci de referinţă, cu o mamă şi un tată.
Această diferenţă i-a încântat pe cei doi cercetători japonezi care şi-au văzut confirmată ipoteza unei origini genetice a duratei vieţii, legate de sex. Ei explică şi faptul că longevitatea ar fi dependentă de o genă (numită Rasgrf1), prezentă în cromozomul masculin Y. Însă de acest fapt cercetătorii nu sunt siguri în totalitate.
Rămâne să se înţeleagă de ce evoluţia a ales ca femeile să fie mai longevive. Sau, mai degrabă, de ce evoluţia i-a programat pe bărbaţi să moară mai repede. Se pare că masculii cultivă forţa şi o statură atletică pentru a cuceri femeile. Ei n-ar avea deci niciun interes să îmbătrânească pentru că ar fi prea slabi ca să mai câştige vreo „bătălie”. Prin urmare, pot să moară. La bărbaţi, ar fi acelaşi lucru.