Nu este o raritate ca hepatită autoimună, o boală cronică în care sistemul imun „atacă” ficatul să evolueze mult timp fără nici un simptom. Rămâne o întrebare dacă tratamentul imunosupresor, care în multe cazuri poate încetini progresia bolii dar cu preţul unor efecte adverse toxice remaracabile, are indicaţie strictă la aceşti bolnavi. Autorii studiul, publicat în Hepatology, revista AASLD (American Association for the study of Liver Disease) recomandă o strategie de „aşteptare” în asemenea cazuri.
Dat fiind faptul că testele enzimatice de rutină pentru depistarea unei afecţiuni hepatice şi multe analize serologice pentru detectarea anticorpilor sunt din ce în ce mai des utilizate, hepatitele autoimune asimptomatice s-au găsit a fi mai frecvente în ultimul timp.
Dintre cei 124 de pacienţi, participanţi la studiu, diagnosticaţi cu hepatită autoimună (între 1970 şi 2002), un număr de 31 de bolnavi total asimptomatici (inclusiv fără simptome atipice de genul fatigabilităţii sau a durerilor abdominale) nu au primit nici un fel de tratament, în timp ce restul de bolnavi au beneficiat de tratamentul imunosupresiv corespunzător.
La sfârşitul studiului s-a observat că bolnavii asimptomatici au prezentat nivele mai scăzute ale enzimelor hepatice, nivel mai scăzut ale anticorpilor anti IgG şi scorul activităţii hepatice (un index care arată activitatea inflamatorie) mai redus, în rest fără alte diferenţe faţă de bolnavii simptomatici trataţi, sugerând, că aşteptarea apariţiei simptomelor în asemena cazuri şi instituirea tratamentului după aceea este alternativa corespunzătoare.
