Boala Lyme este o afecţiune multisistemică determinată de infecţia cu Borrelia burgdorferi transmisă prin muşcătura de căpuşă. Afectarea sistemului nervos central -neuroborelioza- poate lua mai multe forme: meningită, nevrită, radiculonevrită, encefalopatie, etc. Sindromul post-Lyme se defineşte ca o combinaţie de simptome:oboseală cronică, dureri musculo-scheletale, acuze neuropsihiatrice, în absenţa unor date clinice sau paraclinice care să
obiectiveze inflamaţia SNC. Datele existente până în prezent, concluzionează că, atât la adulţi, cât şi la copii, neuroborelioza răspunde bine la penicilină, ceftriaxonă, cefotaxină şi doxiciclină. Probabilitatea apariţiei unor sechele neurologice după tratament cu doxiciclină este redusă. Afectarea parenchimatoasă, manifestările neurologice severe sau eşecul terapiei orale impun tratament parenteral.
Unii autori recomandă analiza de rutină a LCR la pacienţii cu boală Lyme care dezvoltă pareză de nerv facial. Nu sunt date suficiente care să susţină un rol benefic determinant al corticoterapiei la pacienţii cu neuroborelioză trataţi cu antibiotice corespunzătoare. La copii, cele mai frecvente manifestări neurologice ale bolii sunt pareza de nerv facial şi meningita. Atât tratamentul cu Penicilina G i.v, cât şi cel cu Ceftriaxonă s-au dovedit eficace.
Antibioticele nu au influenţat în studii dublu-orb placebo-controlate, calitatea vieţii, depresia, oboseala cronică şi manifestările cognitive.
Revista de reumatologie, vol XVII, nr. 2:116: 2008
