Imunoglobulinele administrate pe cale intravenoasă intervin in homeostazia sistemului imun prin modularea expresiei şi funcţiei receptorilor Fc, prin interferenţa cu activarea complementului şi cu producţia de citokine, prin furnizarea de anticorpi anti-idiotip şi prin influenţarea funcţiilor activatoare şi efectoare ale limfocitelor T şi B. Aceste mecanisme explică eficienţa IGIV în tulburările neuromusculare autoiimune. Rezultate studiilor existente până în prezent
arată că IGIV în doză totală de 2g/kgcorp sunt eficiente ca terapie de primă linie în sindromul Guillain-Barre, în polineuropatia demielinizantă cronică inflamatorie şi în neuropatia motorie polifocală şi ca terapie de linie a doua în sindromul Moersch-Woltmann, dermatomiozită, miastenia gravis. IGIV nu sunt eficiente la pacienţii cu scleroză multiplă şi nevrită optică. Imunoglobulinele administrate pe cale intravenoasă sunt eficiente în multe boli neurologice autoimune, dar spectrul lor de eficacitate, în special ca terapie de primă linie şi doza adecvată în tratamentul de întreţinere pe termen lung nu au fost stabilite cu certitudine.
