Prelevarea sângelui placentar se face prin metode standardizate şi se poate efectua indiferent dacă naştere s-a produs pe cale vaginală sau prin operaţie cezariană De asemenea această prelevare se poate efectua şi în cazul unei naşteri premature, sarcini suprapurtate, naştere în apă. Anestezia epidurală sau administrarea de
medicamente prenatal sau în cursul naşterii nu reprezintă contraindicaţii pentru recoltare. Contraindicaţiile absolute ale recoltării sunt reprezentate de: infecţia maternă cu HIV, sifilis activ şi infecţie activă cu HVB şi HCV (virus hepatitic B şi C). Printre contraindicaţiile relative se numără: starea de purtător sau infecţie inactivă cu HVB, HCV, rubeolă şi toxoplasmoză contactate în cursul sarcinii.Recoltarea sângelui placentar este efectuata de către un medic obstetrician. În cazul apariţiei unor complicaţii obstetricale în cursul naşterii, medicul obstetrician este cel care decide dacă este optimă recoltarea de sânge placentar sau nu, siguranţa mamei şi a nou născutului fiind cea mai importantă.
Momentul propriu zis în care are loc prelevarea sangelui placentar este intercalat între naşterea copilului şi respectiv eliminarea placentei. După încetarea bătăilor cordonului ombilical are loc secţionarea acestuia la nivelul nou nascutului, formându-se bontul ombilical.
Nou născutul va fi preluat de moaşă şi i se vor acorda îngrijirile necesare. Ulterior, după o prealabilă pregătire a cordonului ombilical are loc puncţionarea venei ombilicale. Pregătirea cordonului ombilical este necesară pentru a se reduce la minim posibilitatea contaminării sângelui placentar cu diverse microorganisme existente în mod normal în flora vaginala sau patologic în lichidul amniotic. Astfel incidenţa contaminării se reduce la 2-3 % din cazuri.
Se recoltează sângele care a rămas la nivelul cordonului ombilical (3%) şi cel de la nivelul placentei (97%, din cantitatea totala recoltată). Cantitatea de sânge prelevată poate varia în limite largi (între 20 si 200 ml) la fel cum poate varia concentraţia de celule stem raprtată la acelaşi volum sanguin. Astfel fiecare recoltare este î felul ei individualizată. În general, unitatea de sânge placentar recoltată este suficientă pentru efectuarea unui singur transplant de celule stem.
