Colegiul Medicilor din România a trimis Ministerului Sănătăţii un document cu observaţii la proiectul de modificare a legislaţiei în materie de malpraxis, Colegiul Medicilor neputând susţine actualul proiect de modificare propus de Minister. "În proiectul propus de Ministerul Sănătăţii există o suprapunere a atribuţiilor şi competenţelor în materie
a organelor abilitate să "gestioneze problema malpraxisului ca abatere profesională. Susţinem simplificarea procedurilor de rezolvare a reclamaţiilor de malpraxis", a declarat prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România.Observaţiile CMR trimise Ministerului Sănătăţii:
1. Există o suprapunere a atribuţiilor şi a competenţelor în materia organelor abilitate să "gestioneze" problema malpraxisului, ca abatere profesională;
2. Atribuţiile, competenţele organismelor implicate, în special ale Comisiei de malpraxis de la nivelul autorităţilor de sănătate publică, nu sunt clar precizate;
3. Înfiinţarea unei Comisii speciale de anchetă a cazurilor grave de malpraxis comisie care să aibă 11 membri dintre care 5 de la Ministerul Sănătăţii Publice este de asemenea inutilă.
De ce este nevoie de înfiinţarea acestei comisii la nivelul Colegiului Medicilor din România când există deja Comisia Superioară de Disciplină. În acest context este mult mai logic ca acestei comisii să îi fie stabilite atribuţiile şi competenţele de a cerceta cazurile grave de malpraxis şi, eventual, să fie modificată structura ei şi numărul membrilor. În orice caz şi în prezent această comisie are un număr de 5 membri precum şi un reprezentant al Ministerului Sănătăţii Publice care a participat la judecarea tuturor cazurilor de malpraxis.
În plus, dacă se înfiinţează această comisie formată din 11 membri dintre care 5 de la Ministerul Sănătăţii Publice, cu drept de veto, se ridică problema sustenabilităţii financiare. Cine, cum se suport?, cum se împart costurile legate de funcţionarea acestei comisii? Nici procedura dreptului de vot a reprezentanţilor Ministerului Sănătăţii Publice nu este una viabilă şi functională.
4. Modificările propuse nu aduc nici o noutate în planul accelerării procedurilor de soluţionare a eventualelor cazuri de malpraxis;
5. Nu putem fi de acord cu atribuţia Comisiei de malpraxis de a sesiza ea organele de urmărire penală deoarece acest lucru ar putea expune în mod nejustificat membrii acestei comisii, medici, în situaţia în care ulterior s-ar constata fie că decizia comisiei a fost anulată de către o instanţă de judecată fie că sesizarea nu a fost întemeiată?. Decizia unei comisii de disciplină fie ea şi superioară nu este una definitivă şi irevocabilă, ea poate fi contestată fie de medic fie de pacient şi atunci se pune problema ce se intamplă dacă ulterior este anulată de instanţa de judecată.
6. Pe mai departe, nu sunt rezolvate problemele medicilor implicaţi într-un eventual caz de malpraxis. Aceştia nu sunt protejaţi presiunii pe care mass-media o exercită asupra lor dar şi asupra comisiilor de judecată, rolul asiguratorului nu este unul activ, acesta având doar statutul de invitat, nu se recunoaşte posibilitatea de împăcare a părţilor şi de stingere totală a oricărui litigiu etc.
7. Sesizarea unui caz de malpraxis este o chestiune personală care poate privi doar persoana vătămată sau pe urmaşii ori aparţinătorii legali ai acesteia.
