Rosiglitazona, îmbunătăţind sensibilitatea la insulină, ameliorează nivelul transaminazelor la pacienţii cu steatohepatită nonalcoolică (NASH), susţin cercetătorii francezi. "Având în vedere posibilitatea progresiei injuriei hepatice terapia farmacologică este necesară la mulţi pacienţi la care dieta şi modificările stilului de viaţă au
eşuat" a afirmat Dr. Vlad Ratziu de la Universitatea Pierre şi Marie Curie din Paris. Astfel, glitazonele reprezintă un tratament promiţător în cazul acestor pacienţi deoarece rezistenţa la insulină este una dintre verigile patogenetice în această boală - a adăugat omul de ştiinţă.Dr. Ratziu împreună cu colegii săi au evaluat efectele rosiglitazonei versus placebo pe o perioadă de un an la 63 de pacienţi cu NASH, investigând de asemenea dacă modificările au fost asociate cu reducerea rezistenţei la insulină. Cei 32 de pacienţi din braţul care a urmat tratament au primit iniţial 4 mg/zi rosiglitazone timp de o lună, ulterior doza fiind crescută la 8 mg/zi.
Rezultatele au fost raportate în numărul din iulie a revistei de specialitate Gastroenterology. O reducere cu peste 30% a gradului de steatoză a fost notată la mai multe cazuri tratate cu rosiglitazonă (47%) în comparaţie cu placebo(16%) (p = 0.014). De asemenea mai mulţi pacienţi trataţi cu rosiglitazonă (38%) versus placebo(7%) au atins valori normale ale ALT (p = 0.005). Tratamentul cu rosiglitazonă a îmbunătăţit de asemenea sensibilitatea la insulină, fapt corelat cu reducerea gradului steatozei.
În analizele de regresie logistică, tratamentul cu rosiglitazonă, absenţa diabetului şi un scor înalt de steatoză au reprezentat factori independenţi de prognostic a răspunsului la tratament.
La patru luni după sistarea tratamentului cu rosiglitazonă majoritatea variabilor au revenit la nivelul celor de bază, însă persista o îmbunătăţire semnificativă a insulinemiei şi a sensibilităţii la insulină.
Pentru a determina eficacitatea pe termen lung a rosiglitazonei la pacienţii cu NASH cercetătorii vor continua studiul pentru o perioadă de încă doi ani administrând medicamentul la toţi indivizii incluşi în studiu, indiferent de braţul din care au făcut parte iniţial.
Gastroenterology 2008;135:100-110.
