Circumcizia şi alte forme de mutilare a organelor genitale masculine sunt comune în multe societăţi din lume. Originea acestor practici rămâne, însă, un mister pentru antropologi şi biologii specialişti în evoluţie. Întrebarea pe care şi-o pun aceştia e: Ce beneficii ar putea aduce aceste practici, mai ales în contextul în care sunt cunoscute
riscurile pe care le presupun, de infecţie şi reducere a fertilităţii. Explicaţiile au variat de la cele pragmatice (un ritual care marchează debutul maturităţii şi îi uneşte pe bărbaţi) până la cele freudiene (ceva ce are legătură cu durerea separării de mamă). ªi totuşi, Christopher Wilson, un specialist în neurobiologie la Universitatea Cornell, SUA, are o cu totul altă părere. Într-un recent articol, publicat în Evolution and Human Behavior, omul de ştiinţă sugerează că formele de mutilare a organelor genitale masculine urmăresc de fapt împiedicarea bărbaţilor tineri de a avea copii cu soţiile bărbaţilor mai în vârstă. Dr. Wilson şi-a inspirat ipoteza din teoria competiţiei între sperme, care sugerează că reprezentanţii masculini ai speciilor promiscue şi-au dezvoltat caracteristici pentru maximizarea şanselor propriei sperme de a fertiliza un ovul pentru care se află în concurenţă cu alţii. Aceste trăsături includ testicule mai mari, care produc mai multă spermă, şi penisuri mai complexe din punct de vedere morfologic.
De cealaltă parte, masculii din speciile monogame au testicule mai mici şi penisuri simple. Organele genitale masculine umane sunt undeva între cele două extreme, reflectând probabil faptul că oamenii tind să formeze perechi, dar de cele mai multe ori profită de posibilitatea unor aventuri extraconjugale ocazionale.
Unele forme de mutilare genitală au efecte evidente asupra fertilităţii. Anumite societăţi africane sau microneziene, de pildă, practică ablaţiunea testiculară – zdrobirea sau tăierea unuia dintre testicule. Unele triburi de aborigeni din Australia practică subincizia, care expune o parte din uretră şi determină scurgerea spermei la baza penisului. Circumcizia nu are efecte atât de clare, dar există totuşi indicii că ea afectează fertilitatea: cel mai evident fiind faptul că lipsa prepuţului determină ca inserţia şi actul sexual să dureze mai mult. Probabil suficient de mult pentru ca un act sexual ilicit şi zorit să nu aibă ejacularea ca deznodământ.
Pentru a-şi testa teoria, Christopher Wilson a făcut câteva predicţii, Printre ele, a sugerat că sunt şanse ca mutilarea să fie practicată mai des în societăţile poligame (din moment ce un bărbat cu mai multe soţii este mai predispus încornorării). În plus, circumcizia trebuie să aibă loc într-o ceremonie publică, la care să participe mai mulţi bărbaţi (pentru a se evita cazurile de mimare a practicii), în timp ce aceia care o refuză trebuie stigmatizaţi. Examinând arhivele a 186 de societăţi preindustriale, dr. Wilson a constatat că 48% dintre cele poligame practică cel puţin o formă de mutilare genitală, procentul crescând la 63% în societăţile în care soţiile bărbaţilor trăiesc în case separate. În contrast, doar 14% din societăţile monogame sunt adepte ale acestui tip de mutilare./Rompres/
