Chirurgii incaşi care au locuit la Cuzco (Peru) au practicat cu succes operaţii complexe de trepanaţie pe creier în scopuri curative şi au ajuns să aibă o reuşită de supravieţuire de 90% a pacienţilor şi nivele de infecţii foarte scăzute. Surprinzătoarea descoperire a fost realizată de o echipă a lui Valerie Andrushko, de la Universitatea din
Conecticut şi de colegul său John Verano, de la Universitatea din Tulane, care au analizat 411 cranii descoperite în 11 situri arheologice din ţara andină. Dintre acestea, 66 aveau practicate nişte găuri perfecte prin osul cranian care indică faptul că li s-a practicat o trepanaţie. O intervenţie similară se practică azi pentru a trata coagulările sangvine sau anevrismele şi sunt cunoscute drept craniotomii. Vestigii care arată că de mii de ani se cunoştea această tehnică ca tratament medical fuseseră deja semnalate de antropologul Verano. "Ceea ce deosebeşte aceste noi descoperiri este că oferă o verificare mai amplă a teoriei că se cunoşteau traumele craniene. Precum şi descoperirea singurului craniu asupra căruia se practicase o trepanaţie şi a cărui gaură fusese astupată la înmormântare, ceea ce arată că personajul făcea parte din înalta societate”, explică Andrushko. Cercetările, publicate de American Journal of Physical Anthropology, arată că incaşii, pe lângă excelenţi ingineri şi astronomi, erau şi experţi în domeniul medical şi că practicau operaţii, despre care înainte se credea că au o semnificaţie ritualică. Andrushko recunoaşte că a rămas ”surprinsă de abilitatea lor şi de rata mare de supravieţuire”. Se crede că tehnica se practica în această zonă din secolul al V-lea şi că s-a perfecţionat în următoarele cinci. A fost o practică obişnuită şi la alte civilizaţii, precum cea egipteană. Aproape toate craniile cărora li s-au practicat găuri în cranii au apaţinut unor bărbaţi tineri, ceea ce presupune că au fost răniţi în lupte.
ªi totuşi, cercetătorii au fost surprinşi să găsească şi craniile a 19 femei în acelaşi site arheologic. Oare mergeau şi ele la război? ”Deocamdată nu ştim care sunt motivele, trebuie să facem şi alte cercetări”, a recunoscut arheologul american. Una din ipoteze este că trepanaţia ar fi putut să fie practicată pentru a vindeca epilepsia, sau infecţii ale creierului.
Tehnica chirurgilor incaşi era foarte precisă. În primul rând făceau o incizie circulară pe craniu, pe o zonă mai amplă decât cea care trebuia operată. Iar apoi se dădea gaura cu anumite instrumente. Aproape întotdeauna în zona centrală sau în stânga. Între craniile studiate există unul căruia i s-au practicat până la şapte găuri, fapt ce arată că era un caz complicat, dar că a reuşit să supravieţuiască după fiecare intervenţie. Se ştie şi că, deşi nu exista anestezia modernă şi nici antibiotice, exista o mare cunoaştere a plantelor medicinale. ”Arborele de coca era una din aceste plante, alături de tutunul sălbatic care, alături de berea de porumb serveau la alinarea durerii”. Între antisepticele naturale se menţionează folosirea de balsamuri şi a saponinelor, compuşi vegetali care reduc colesterolul.
"Departe de ideea că nişte sălbatici practicau găuri în cap pentru a alunga spiritele rele, vestigiile arată că erau nişte chirurgi foarte specializaţi. Cercetările noastre arată că civilizaţiile preistorice obţinuseră deja inovaţii medicale importante. ªi, cea mai bună dovadă că erau operaţii utile în traumele craniene este că se practică şi în vremurile noastre”, afirmă Valerie Andrushko. În mod curios nu există referiri privind trepanaţiile craniene în cronicile făcute de primii ”conquistadori” ajunşi la Cuzco, sub comanda lui Francisco Pizarro. Arheologul american comentează totuşi că au fost găsite vestigii etnografice care arată că această practică nu a fost total abandonată după venirea spaniolilor, dar care ar fi dispărut odată cu extincţia Imperiului Incaş. /Rompres/
