Soarta unui aspirant la poliţie sau garda civilă nu depinde doar de capacitatea sa de a trece anumite probe, de multe ori filtrul decisiv este comisia medicală. Lista afecţiunilor care împiedică accesul la forţele de securitate este lungă. Unele motive de excludere sunt evidente: un individ care nu vede bine sau care este pasibil de un
infarct nu poate fi poliţist. Altele însă, precum migrenele, bâlbâiala, bolile cu transmitere sexuală, sunt clar discutabile. Este cel puţin ceea ce cred asociaţiile bolnavilor, colegiile medicilor şi experţi în medicina muncii. Toţi fac presiuni pentru a modifica nişte norme pe care le consideră învechite şi adoptate în epocile trecute când nu se dispuneau de cunoştinţele medicale actuale. Normele de excludere medicală din Corpul Naţional de Poliţie datează din 1988. Deşi mai recent, cel privind Garda Civilă (1996) este "mult mai dur". Modelul a fost asimilat, deşi cu variaţii de poliţiile autonome şi locale. Primul punct de pe lista de acces la Garda Civilă se referă la: ”Boli, defecte fizice sau anomalii care necesită un tratament specific sau presupun un risc pentru relaţiile sociale sau convieţuirea în brigadă". Este doar o generalitate care cuprinde o serie întreagă de chestiuni superficiale. Este astfel posibil să fie respins atât un aspirant cu tumoră benignă, cât şi unul cu cicatrice sau diformitate care ”îi afectează estetica". Inclusiv lipsa unui organ genital sau vocea piţigăiată pot fi o barieră de netrecut.
Există însă două boli care, prin extinderea lor socială, au suscitat proteste energice: bâlbâiala şi psoriasis-ul. Surse ale poliţei au argumentat că psoriasis-ul ar putea "facilita identificarea agentului" (mai ales de către răufăcători) şi că l-ar putea împiedica pe poliţist să ţină pistolul ferm în mână. Migrenele, ulcerele, bolile cu transmitere sexuală, diabetul şi platfusul, sunt alte motive de excludere. ”Este absurd pentru că ele nu împiedică exercitarea profesiei de poliţist”, spun medicii de la un spital catalan. "Eczema, de exemplu, este la fel de absurdă ca acum 20 de ani, se poate trata cu antibiotice".
În ultimele luni Observatorul pentru Drepturile Omului şi HIV/SIDA a primit sesizări din partea unor persoane cărora li s-a refuzat accesul la un post în poliţie. ”Nu ar trebui să fie un motiv de excludere. Căile de transmitere sunt foarte clare şi există măsuri de prevenire”, spune Lierni Irizar, membru al asociaţiei. Surse ale poliţiei argumentează însă că în unele situaţii există risc de contagiere. ”Un agent cu HIV nu ar putea practica respiraţia gură la gură în cazuri de urgenţă”. Un purtător de cuvânt al Gărzii Civil a refuzat să precizeze dacă la capitolul ”boli cu transmitere sexuală”, sunt incluşi şi purtători ai virusului.
Federaţia Spaniolă de Diabet consideră că nici această boală nu ar trebui să fie motiv de excludere. Cel puţin nu în toate tipurile sale. De exemplu diabetul zaharat de tip 2, poate fi controlat prin regim, deci nu există probleme. Este ceea ce susţine preşedintele federaţiei, Ricardo Garcia Mayor, care pledează pentru ”o evaluare individuală". ªi picioarele contează. Cineva cu platfus, sau care şi-a pierdut ”o parte a primului deget de la picior" poate avea probleme cu purtarea bocancilor. Preşedinta Colegiului de Podologie, Virginia Novel, consideră că astfel de obiecţii sunt lipsite de logică. ”Cu talonete bine prescrise, platfusul nu mai face probleme. Iar lipsa unei părţi a degetului poate deranja la alergat, dar nu excesiv”, spune ea.
Progresele medicale din ultimii ani sunt motiv suficient pentru a revizui lista amplă a bolilor de excludere, potrivit Colegiului Medicilor din Spania. Colegiul cere o nouă listă convenită împreună cu sindicatele şi experţi în probleme de sănătate. Pe aceeaşi linie se pronunţă şi Colegiul Medicilor din Barcelona, care este de părere că lista trebuie să stabilească un barem orientativ şi să fie mai permisivă în anumite cazuri. /Rompres/
