Marea Britanie a devenit recent câmpul de luptă în ceea ce pare a fi o bătălie pentru sufletul uman. De o parte se află oamenii de ştiinţă care ar dori intrarea într-o lume nouă, a hibrizilor stranii om-animal. De cealaltă parte se află liderii religioşi şi politicienii cu conştiinţă, care se opun cercetărilor pe care le percep ca fiind monstruozităţi.
Una dintre cele mai vocale personalităţi religioase este cardinalul Keith O'Brien, liderul Bisericii Romano-Catolice din Scoţia. El a lansat un atac vehement la adresa premierului Gordon Brown. Sprijind un proiect de lege care ar legaliza experimentele prin care oamenii de ştiinţă implantează ADN uman în ovule provenite de la vaci, Brown susţine „experimente de tipul Frankenstein”, spune O'Brien. Confruntându-se cu o rată din ce în ce mai mare a dezaprobării din partea publicului, o rebeliune în propriul său partid şi ameninţări cu demisia din partea a trei miniştri catolici, premierul britanic a fost forţat să bată în retragere şi să le permită parlamentarilor laburişti să „voteze după cum le dictează conştiinţa” în problema embrionilor animalo-umani. Luna trecută, în timp ce Parlamentul dezbătea proiectul de lege, BBC a dat ştirea că omul de ştiinţă Lyle Armstrong, de la Universitatea Newcastle, a creat cu succes un asemenea embrion hibrid. Pentru înţelegerea acestui eveniment, este importantă amintirea scopului iniţial al cercetărilor lui Armstrong şi ale colegilor săi biologi. Ei nu au avut niciodată intenţia de a crea animale hibride, bineînţeles, ci au dorit să creeze celule stem umane embrionare, care au capacitatea de a se transforma în orice tip de celulă umană – cum ar fi celule pentru ficat, măduvă, muşchi, creier. În acest scop, cercetătorii au încercat să exploateze cunoştinţele despre semnalele moleculare care ghidează în mod natural dezvoltarea embrionară. Dacă oamenii de ştiinţă ar putea controla aceste semnale, susţine raţionamentul, ei ar putea obţine într-o bună zi modalitatea prin care să transforme un grup de celule într-un ţesut perfect compatibil pentru transplantul într-un anume pacient uman. O asemenea realizare ar permite medicilor să înlocuiască organe sau ţesut al creierului afectat de maladia Parkinson.
Mulţi cercetători au presupus că ovulele nefertilizate sunt un ingredient esenţial în procesul de creare de celule stem embrionare compatibile cu pacienţii. Însă ovulele umane sunt dificil de obţinut, iar procurarea lor a ridicat numeroase dileme de ordin etic. Armstrong a reuşit să ocolească aceste probleme, căutând o metodă alternativă de a crea celule stem. El a luat un ovul animal, mai precis de ovină, a îndepărtat materialul genetic şi l-a înlocuit cu ADN uman luat dintr-o simplă celulă de piele. Hibridul care a rezultat a început să se comporte ca o celulă stem embrionară umană. Catolicii resping cercetările făcute în domeniul celulelor stem embrionare deoarece ele presupun crearea şi manipularea de embrioni umani. Însă cardinalul O'Brien şi alţi lideri creştini obiectează faţă de acest nou studiu din alt motiv: cercetătorii au violat demnitatea umană combinând elemente umane şi animale într-o formă de viaţă hibridă şi împotriva dorinţei lui Dumnezeu.
În vreme ce Armstrong şi alţi biologi alegeau abordarea hibridă, alţi cercetători au optat pentru o abordare diferită a problemei celulelor stem. Ei au pornit de la premisa că doar câteva proteine specifice din ovulul nefertilizat poartă responsabilitatea pentru reprogramarea unei celule din piele şi pentru transformarea acesteia în celulă embrionară. În definitiv, proteinele – nu genele – sunt cele care creează diferenţa dintre celulele creierului şi ale muşchilor sau ale ficatului.
Ceea ce pot face în momentul de faţă cercetătorii este, în esenţă, să ia orice tip de celulă şi să îl transforme în echivalentul unei celule stem embrionice – fără a avea nevoie de embrioni sau ovule. Ce sunt, mai exact, aceste celule noi? Celulele sunt definite fundamental nu de locul din care provin, ci de programul lor în activitatea genelor. Din acest punct de vedere, noile celule ar putea fi numite celule stem embrionare. Iar din moment ce sunt genetic identice cu persoana care a oferit eşantionul iniţial, ele sunt, tehnic vorbind, clone ale celulelor embrionare ale acelei persoane. Cercetătorii au descoperit însă puterea cuvintelor de a declanşa reacţii emoţionale pozitive sau negative. „Clonă” şi „embrion” sunt cuvinte care ar trebui evitate. Astfel, prin consens, noile celule sunt numite celule stem induse pluripotente.
Bineînţeles, există în continuare obstacole ce trebuie depăşite înainte ca celulele stem induse pluripotente să fie testate în clinici. Spre exemplu, tehnologia actuală se bazează pe introducerea genelor reconstruite în cromozomii celulei, ceea ce ar putea provoca efecte secundare nedorite. Însă noile metode vor fi create în aşa fel încât această introducere să nu afecteze cromozomii celulei. În câţiva ani, domeniul cercetării celulelor stem va încorpora aceste descoperiri. Studiile asupra celulelor stem vor continua într-un ritm alert, iar întreaga controversă legată de ele se va stinge, atât în Marea Britanie cât şi în SUA sau în alte ţări. Partizanii din ambele tabere, însă, vor constata că lupta pentru sufletul uman este dificil de lăsat în urmă. /Rompres/
